Adică jucăriile acelea care fac televizorul smart.
Se întâmplă ca lumea să cumpere televizoare mai puțin inteligente, fie să fie probleme auxiliare. Ca de exemplu, în momentul în care alegeți un producător ceva mai slab… să fie probleme cu software-ul.
Apropo, povesteam zilele trecute despre un serviciu de închiriere de televizoare și nu numai. Mi s-a părut genial la vremea lui, însă acum am aflat că numai și numai țepari erau acolo. Georgiști. Acte false, produsele nu se mai întorceau niciodată. Românisme d-alea de ultimă speță.
Mi se părea genial serviciul ăla din punctul ăsta de vedere, luai un televizor, nu îți mai convine: poc, îl dai înapoi. Adică, merg pe ideea că un telefon îl vinzi mai ușor: un monitor, un televizor, e mai complicat. Dacă l-ai luat cu software prost, cu el rămâi.
Și, credeți-mă, am observat flagship-uri cu probleme software. Greu, dar greu de crezut asta!
Însă, dacă rămâi fără drept de retur va trebui să te îndrepți spre o jucărie ca cea de la Xiaomi.
2 GB de RAM și 32 GB de stocare cu Google TV preinstalat.
Până la urmă, este o actualizare incrementală pentru vechile lor produse. Nu e nimic special.
Poate doar… renunțarea la portul LAN. Nu mai avem RJ45, se pare că nu mai este nevoie în era asta de așa ceva. Sunt toate specificațiile pe site-ul oficial. Contează că are suport pentru Dolby Vision și DTS.
Mai puțin OK este că are doar USB 2.0. E clar că e gândit doar pentru conținut online.
Din păcate, nu știu un preț, nu cred că a ajuns încă în România jucăria.
‘Dacă l-ai luat cu software prost, cu el rămâi.’ – asta daca nu gasesti unul si mai prost caruia sa il vinzi. :))
Acuma, serios vorbind, lipsa portului ethernet poate fi suplinita printr-o placa de retea pe USB, chiar daca-i 2.0.
Conservatorii (cazul meu) prefera intotdeauna o conexiune cablata.