Sau mai bine zis, cum ne petrecem timpul?!
Sunt pasionat de călătorii ca mulți alții dintre noi. Categoria asta vreau să fie cu și despre amintirile mele. Am mai zis-o pe blog, vreau că aici să fie "magnețelul din vacanță", să îmi amintesc cu plăcere despre ce am vizitat, la un moment dat, în viață.
Perioadele ca pandemia mi-au tras frâna de mână și nu am mai putut să vizitez prea multe. Așadar, am zis că este ok să fac o categorie cu tot ceea ce am vizitat și să povestesc câte ceva.
În general, sper să adunăm lucruri utile, deși este greu să te obișnuiești pe stilul de călătorit al fiecăruia. Vorba aceea: am fost acolo, am publicat aici! Sper să fie cât mai informativ și pentru voi, iar în comentarii să ne auzim pentru impresii viitoare.
Acum mult timp am făcut un ghid de alegere pentru biletele de avion. E o chestie să reușești să iei bilete ieftine. Mă laud că am prins bilete la 0.99 euro, deși a fost pont, nu le-am găsit eu.
Plecările, anul ăsta, au fost cu peripeții. De multe ori înainte de a căuta bilete de avion mă orientez și pentru cazări. Fac întâi o simulare, apoi mă hotărăsc să cumpăr și restul.
[Citeşte mai departe…]Hai că am fost și acolo: Istanbul! Încercăm să dăm câteva sfaturi proaspete, după o incursiune în pandemie.
Ideea cu Istanbul era să mergem în partea asiatică pentru că aveam puține zile de stat acolo. Au fost 5 zile, din care putem scădea transferul de 2 ore de la aeroport sau aproape 4 ore la întoarcere. Au fost cele mai lungi perioade de transfer ale mele, de când călătoresc: 3 mijloace de transport diferite. A fost extrem de simplu la dus, dar la întoarcere spre aeroport a fost horror. Sigur, puteam să alegem varianta: transfer de la aeroport cu 30 de euro. Dar nu mai aveam ce povesti p-aici.
[Citeşte mai departe…]Palatul Brukenthal l-am vizitat iarna. Cred că era chiar 1 ianuarie. Ni s-a prezentat ca un mic Schönbrunn. Am vizitat și p-acolo, atât vara, cât și iarna, dar nu era chiar ce au promis oamenii aceștia. Mereu am zis că sunt lucruri mișto în România, dar departe de a fi grădina măcar ca acolo. Interioarele nici atât.
[Citeşte mai departe…]Am vizitat câteva târguri de Crăciun de-a lungul timpului. De când cu pandemia am tras frână, dar prin Franța și Austria cred că le-am găsit pe cele mai interesante. Sunt convins că și în Budapesta e mișto, dar n-am ajuns deloc acolo.
[Citeşte mai departe…]E ciudat să vorbești de călătorii acum, dar mă gândesc să programez una alta prin jur. Nu știu dacă se va întâmpla fix în perioada următoare, dar o ieșire din cotidian o să fie, la un moment dat. E mișto să îmi amintesc de astea, dar nu suficient.
[Citeşte mai departe…]Ouh, Barcelona, ce oraș! Am fost de 2 ori în Barcelona și sunt sigur că nu vor fi singurele dăți în care mă voi duce acolo. Prima dată am fost cazat într-un Guest House, iar a 2 a oară într-un hostel. Știam că stau decât o noapte, așa că nu m-a interesat decât un pat în care să dorm. O saltea cât se poate de OK și atât. Aveam de gând să „prezint orașul” pe cât se poate de mult, în 2 zile de stat. A fost oraș de legătură, așa că am profitat pe cât posibil.
[Citeşte mai departe…]Polignano a Mare a fost cireașa de pe tort. Am auzit de zona Puglia încă de când am fost în Bari data trecută. N-am avut atunci suficientă energie pentru a merge spre Polignano a Mare.
E total diferit față de orice am văzut. Niște oameni au construit case pe niște pietre, pe niște stânci. E incredibil ce este acolo.
[Citeşte mai departe…]În mod normal, nu știu dacă ar merita un articol dedicat. Mare lucru nu ai de zis despre Gallipoli, ci că trebuie să îl bifezi.
Ajungi destul de greu acolo, în zona mai turistică. Cum ziceam și la articolele anterioare, nu prea ai cum să-ți iei o informație corectă de la oamenii ăștia, fie tineri, fie mai bătrâni. În Lecce, când mi-a zis o ospătăriță dacă să ne vorbească în engleză, spaniolă sau italiană am rămas blocat. Aici… dădeam din mâini.
[Citeşte mai departe…]Lecce a fost ultimul punct al călătoriei. Sau mai bine zis, cel mai îndepărtat. Așa credeam eu până am ajuns să ne dăm seama că 3 nopți și 4 zile sunt prea multe pentru a sta în Lecce. Cât să mergi în terase, cât să umbli hai hui?!
Așa că din 4 zile am ales că în ultima mergem spre Gallipoli, iar în ultima zi să ne întoarcem spre Polignano a Mare. Am fi mers din a 2 a zi spre Gallipoli, dar din research-ul făcut la fața locului, n-am găsit autobuz care să plece spre zona aceea. În mod normal cică era, dar cum e o pandemie… n-a fost să fie, așa că am mers ziua următoare, ca să profităm de o zi, dacă tot stăm în tren aproape 3 ore(dus întors).
[Citeşte mai departe…]Am migrat un pic spre Apulia. Tot Italia este, dar ceva mai aproape de Lecce și orașului îi zice Brindisi. Am ajuns tot cu trenul și am plecat din Monopoli. Există și ceva aeroport în Brindisi, îi zice Brindisi Airport sau Salento. Din păcate, nu aveți zboruri directe din și spre România, ci ceva legături cu Roma, Milano, orice altceva care să fie de ajutor pentru cei care zboară din sau spre România.
Transferul durează tot 40-45 de minute și costă 6 euro de persoană. N-aveam nicio legătură cu ceea ce se întâmplă pe acolo, așa că prima ideea a fost să mergem în port și să vedem ce avem de făcut. Eh, pe acolo am dat de foarte multă poliție, jandarmi, armată. Am zis WTF?! Hai să plecăm d-aici.
[Citeşte mai departe…]
