Posibil să fie ultimul articol despre 85mm. Dar măcar scap de subiectul ăsta, de stresul ăsta, deși întorc capul când văd că avem F1.2 de la Sigma. Avem și la 50mm, dar acolo a fost decizie clară: nu vreau atât de mare.
Am vrut să unific lucrurile, să am un singur buton peste tot, să am aceleași setări, să nu mai fac joc de glezne. Și să am cel mai bun autofocus.
Neașteptat de mult reach am avut când am anunțat că am luat 85mm F1.4 GM2. Mi-au zis vreo 2 că îl aveau deja și că e foarte bun.
Aș zice că da, e OK, dar nu e atât de mare diferența între F 1.8 pe care îl aveam, de la Batis.
Da, e mai bun, ai un stop de lumină, ai un pic mai mult sharpness, dar nu mai ai același feeling, mai cinematic.
E și autofocus-ul mult mai bun, deși… deja n-aș zice că aveam probleme cu cel vechi. Dar da, generația nouă e… wow. Țin minte că la fel m-am minunat și de F2-ul lor: 50-150mm. Oricum, ajută și A7V care recunoaște toată zona și face autofocus unde e nevoie.
În altă ordine de idei, astea-s pozele făcute cu noul 85mm. Testez și ceva soundbar de la Klipsch. Am vreo 4-5 ani de când n-am mai pus mâna pe ceva de la ei. Senzație.





Cred că doar la poza cu porturile USB chiar e o diferență majoră, în rest… puteam să trăiesc și cu cel vechi. Noroc că upgrade-ul nu e atât de scump.
Dar da, rațional, n-ar fi trebuit upgrade-ul. Am și vreo 100 de grame în plus, pe umăr de acum.


Adaugă un comentariu