Ce ai mânca bun în China?

Inițial, voiam să vorbesc despre Japonia, dar mi-a pierit cheful când am văzut cât costă Saku. Apropo, am fost servit de niște japonezi cu așa ceva, nu știu cât de europeană a fost sau nu băutura, dar nu mi-a plăcut deloc. Se întâmpla în Germania, după niște teste mai avansate de televizoare.

Acum sunt delegații de la branduri în China. Ca în fiecare vară, dacă vreți, se întâmplă asta. Se fac grupuri, grupuri și se tot pleacă. Sincer, dacă în trecut aș fi încercat o experiență de genul acum nici nu îmi mai permite timpul, dar nici n-am disponibilitate. Alte delegații sunt în Budapesta, dar pentru foarte puțin timp. Acolo poate aș mai mânca un ramen sau poate ceva tradițional. Sau măcar un kurtos cu înghețată. Senzațional.

Dar mâncarea asiatică, mai ales din zona Chinei, mi se pare rea de tot. Povestesc oamenii că stau numai pe orez, iar pentru mine asta ar însemna o operație nouă. Da, știu, am mai reglat regimul, mai știu să mă feresc, dar mai multe zile ar fi o totală neplăcere. Eu, care chiar zic că nu sunt pretențios la mâncare, pur și simplu nu sunt atras deloc de mâncarea chinezească. Posibil nici de cea japoneză. Da, nu iau ca reper Germania, dar s-au cam simțit ofensați când am lăsat mai mult de jumătate în farfuriile japonezilor. Pur și simplu, nu e pe gustul meu.

Am mai auzit și de discuții referitoare la Nepal. Ok, altă regiune, altă perspectivă, dar tot pe bază de mult orez a fost acolo. Ce naiba să mănânci pe munte, totuși?

Da, ăsta e unul dintre motivele pentru care n-aș prea băga Asia prea curând, mai ales zona asta. Lipsa de mâncare europeană, iar dacă ar fi europeană sigur s-ar referi la paste, la pizza și altele pe care… am tot început să le evit.