Da. Eu așa zic. Știu, câteodată sunt idealist, dar cred că se poate. De exemplu, de Paște, pe lângă faptul că am păzit coloana ne-am strâns cu toții și comentam pe Andra și show-ul ei de la Sala Palatului.
Nu am fost atent la ceea ce cântă. Eu unul nu sunt cel mai mare fan, dar mi-a plăcut felul în care a fost transmisiunea realizată. Sigur, în afară se poartă de ceva ani de zile formatul acesta, prin care sunt testimoniale live, prin care se transmite emoția celor din culise, mai tot ce se întâmplă în spate.
Da, când am întrat eu în zona asta era diferit. Încercai să ascunzi camera, încercai să nu prezinți ce se întâmplă în spate. Acum este cool, acum lumea dorește să fie cât mai aproape de ceea ce este acolo.
Eu zic că și vlogurile au avut ceva de spus în direcția asta. Sau poate că… oamenii din TV au înțeles că publicul vrea să interacționeze mai mult, telespectatorii să se simtă că sunt mai aproape de fenomen.
Trecând peste asta începe să fie un hate de la distanță între vlog și TV. Da, sunt multe chestii care ar trebui schimbate la TV și probabil că e un început în toate. E clar că sunt mult prea multe televiziuni ce încă servesc unora, dar sunt și altele care vând prostie pe pâine.
Dar nici cu online-ul nu mi-e rușine. Are și el uscăturile lui. Diferența este că pe TV ți se impune și nu ai decât o telecomandă la îndemână, pe când pe online trebuie să sapi să găsești oamenii și îi poți evita instant.
Ideea e că cei din TV, cu resurse, cu experiență, vor veni în online când vor înțelege mai bine fenomenul. Așadar, poate doar plictiseala să te facă să crezi că ai vreo șansă să te „bați” cu cei mari.
Și cred că cel mai bun exemplu este Smiley. S-a hotărât să intre în online și în câteva zile a strâns câte 300k pe filmuleț.
A fost fun până acum, dar eu zic că piața abia acum devine ușor, ușor, concurențială. Bine, mai durează un pic până lumea va începe să zică și că „video-ul nu merge” la fel cum zic mulți că online-ul nu merge, dar nici n-au răbdare să-l încerce.
Ah, și pentru că am amețit de tot filmulețele din articol iată mai jos și de unde a pornit ideea articolului:
Eu unul nu mi-aș face griji pentru TV, pentru că sunt multe niște pe care vloggingul nu le poate acoperi. Un exemplu e Apropo TV – emisiunea aia cere multă muncă și are mult research în spate, pe care, în general, vloggerii nu sunt dispuși să-l facă (nu l-aș vedea pe Ilie documentându-se o săptămâna pentru un singur episod, sincer). Romercial e o încercare, dar nu cred că va ajunge prea curând la complexitatea Apropo TV, având în vedere că nu se discută doar reclame, iar Andi nu e singurul care le comentează.
Apoi, vin show-urile foarte costisitoare, gen Got Talent, The Voice sau Survivor. De astea se vor ocupa tot televiziunile, dar probabil că se vor transforma încet încet din broadcasters în simpli producători de conținut, iar totul se va întâmpla on-demand, prin aplicații speciale, cu reclame și tot tacâmul.
Eu așa văd lucrurile acum, dar poate mă înșel, pentru că am văzut industria asta doar din exterior, deși urmăresc și cum merg lucrurile prin UK sau Australia.
Am observat și eu trendul behind the scenes la Pro TV, mai ales în timpul Got Talent. Urmăresc și varianta britanică și am urmărit-o și pe cea australiană și trebuie să spun că românii au reușit să se apropie foarte tare de modul în care se produc formatele astea afară din 2015 încoace. ?
În privința viitorului, îmi fac mult mai multe griji pentru radio decât pentru TV. TV-ul are multe avantaje în ceea ce privește conținutul pe care radioul nu le-a avut niciodată.