Pentru o bună perioadă de timp am căutat foarte multe informații legate de colorizare. Parcă, cu cât stau mai mult în program, cu atât evoluez. Dar nu, sunt puncte în care ești limitat dacă nu experimentezi suficient de mult, dacă nu există informație nouă care să vină să te ajute să înveți.
Mie mi se pare că în direcția asta ar trebui să merg: practică multă și… un pic de teorie. Acum niște ani de zile am dat de câteva PDF-uri despre teoria culorii încercând să îmi structurez baza.
Da, sunt în punctul în care am foarte multă saturație pe imagine, nu am o uniformitate. Dar cu multă practică am mai făcut niște pași în direcția asta.
Mă ajută mult și faptul că acum am pe ce să fac practică, nu mai vorbim despre 8 biți de informație, pe 10 biți sau mai mult… lucrurile sunt diferite.
Am descoperit recent pe un băiat colorist. Nu vinde cursuri, nu îți bagă pop up, nimic.
În schimb, îți aduce informație din experiența lui. Și are și scaun cu roz. Nu doar un pic de roz în colorizarea lui.
E o nișă relativ grea pe care a ales-o, dar mi se pare că oferă super valoare. Și nici nu este nici el dinamic, stilul lui ți-ar lăsa impresia că ai nevoie de o pernă.
Doar că nu știu cât va fi impulsionat să facă treaba asta… cu 400 de abonați.
Desi sunt rupt de tehnica procesarii imaginilor, am fost atent la prezentarea din acest clip. Am cateva nelamuriri legate de perceptia individuala. Se stie ca fiecare om are perceptia culorilor diferita (cateodata chiar a dimensiunilor). Plecand din punctul asta, urmeaza o alta observatie (personala) legata de mediul in care vizualizam toti, aceeasi imagine (statica). Sa spunem ca o vizualizam fiecare pe cate un monitor, televizor, telefon, laptop, tableta, ecran, proiectie, etc. Parerea mea e ca in acest caz apar cel putin doua diferente majore intre perceptiile fiecaruia, respectiv interpretarea creierului si diferentele generate de mediile prin care este observata/vazuta acea imagine. Daca ne indepartam de culorile naturale folosind diverse tehnici sau programe specializate, pentru cine e bine? Pentru producatorul de efecte speciale dar fortate, sau pentru privitor care vede orice altceva, mai putin imaginea reala si corecta? Oare „imbunatatirile” nu inlocuiesc realitatea? Se stie ca perfectiunea nu naste intotdeauna frumusete si ca imperfectiunea naturala va fi acceptata unanim, fiindca nimic si nimeni nu este perfect. Repet ca nu ma pricep deloc la tehica foto/video si nu sunt impotriva celor care se ocupa si se pricep la asta. Apreciez ca este o activitate grea dar si frumoasa.
Ca în orice activitate s-au inventat niște standarde. Chiar dacă e multă creație în editarea video sau foto, există și niște matematică la bază, se fac și niște calcule ca să respecți anumite lucruri. De asta ai o histogramă, ai niște proceduri de urmat cât să faci ce este mai bun. Da, ochiul e diferit și există o oarecare libertate, însă până la a te îndrepta spre creație trebuie să fii în stare să faci niște pași mărunți. OK, un ochi neantrenat nu va observa multe lucruri, însă cei din domeniu văd. Sau chiar și cei care nu sunt în domeniu vor observa, dar nu vor înțelege ce nu este cum trebuie.
Da. Am inteles acum. Totusi eu vad treaba asta ca intre doi specialisti care studiaza aceeasi problema. Este ca si cum doi chirurgi se specializeaza pentru un alt nivel (superior) de interventie chirurgicala. Oamenii obisnuiti nu vor putea intelege niciodata, de ce o banala operatie nu se mai face prin deschidere/taiere ci laparoscopic, rezultatul final fiind acelasi, desi diferentele tehnice sunt semnificative, iar recuperarea post operatorie va fi mai scurta. Cred ca noi, ceilalti suntem precum pacientii, adica vedem doar ce ni se arata/spune, fara sa avem capabilitatea de a intelege. La asta m-am referit. Ma bucura tot ce inseamna dezvoltare, noutate, utilitate, fiindca asta duce inevitabil spre progres si performanta. Sahistii au lumea lor, care nu e accesibila oricui. La fel artistii, creatorii, sportivii, etc. Practic vad o concurenta doar intre specialistii care fac parte din domeniul respectiv, iar noi, ceilalti, suntem doar publicul mai mult sau mai putin avizat. Ca o parere persosnala (ce nu trebuie luata in seama), cred ca implicarea „publicului” larg (in cazul de fata, numarul de vizualizari) ar trebui facuta interactiv, nu numai intre specialisti. De fapt, prezentarile pe Youtube sau alte cai, pot avea nu doar rol informativ ci chiar educativ. Odata trezit interesul public, deja pot spune ca jumatate din greu a fost depasit. Oamenii simpli doresc sa interactioneze dar apare „bariera” auto-impusa a necunoasterii, sau respingerea prin lipsa comunicarii directe.
Eu știu doar că vreau să impulsionez și pe alții să… se uite. Nu neapărat la el, cine nu e tehnic și nu dorește să învețe despre imagine nu se va uita, dar acum vorbesc în general, despre canale mai mici. E bine să primească și ei impuls pentru că la început vizualizările alea te impulsionează să continui.