Cred că se înțelege din discuțiile de pe aici că sunt un pic diferit când vine vorba de fotografie. Adică îmi place, am investit destul de mult și, nu pot să nu zic că beneficiile nu au venit. Multe proiecte de pe blog au fost și datorită fotografiei.
Este și pasiune, încă îmi place să ies să pozez cât se poate de mult, să am cadrul ăla mișto. Nu am petrecut atât de mult timp în editare, nu folosesc preseturi, așa că încerc să fac cât de mult se poate din cameră. Sigur, mai saturezi un pic, dar nu am viziune să fac lucrurile pe zone, să editez doar anumite părți ale unei poze ca să le scot în evidență.
Nici nu mă informez suficient pentru asta…
Am fost întrebat de multe ori: ce aparat să îmi cumpăr, dacă să trec de pe un telefon mobil spre un aparat foto, dacă trebuie manipulate pozele ca să arate ca cele de pe telefon sau… mai bine.
Am testat cele mai interesante telefoane de anul ăsta: Samsung S23 Ultra, Honor Magic5 Pro și Huawei P60 Pro rup pe fotografie. Nu sunt perfecte, evident, însă ai un punct de plecare bun. Am testat și cel mai ieftin mirrorless de la Canon, ca să vedem unde ne situăm cu imaginea la buget.
Și da, oricât de multe comparații se făceau pe vremuri între un aparat foto și un telefon mobil, calitatea imaginii de pe un aparat foto câștigă. Chiar și în detrimentul lui Sony Xperia 1 V, un telefon care e mai pretențios cu fotografia, mai RAW dacă vreți un joc de cuvinte.
Balansul de alb este cel mai important. Un telefon mobil, oricât încearcă el… îl face în condiții specifice, mai mult procesate.
Cu toate astea, imaginea rămâne mai bună pe un aparat foto, chiar și entry level. Totuși, să treci de la fotografia cu telefonul la cea cu aparatul foto este un mixt de răbdare cu un mixt de informare. Tranziția nu se face de pe o zi pe alta, trebuie să fie o curbă de învățare a luminii, a felului în care folosești aparatul, a felului în care editezi materialele. Nu vei da doar un tap și gata: ai scos poze incredibile pentru social media.
Eu încă mă uit la materiale de genul să mai fur idei, perspective. Dacă nu ai pasiune și răbdare pentru a vedea ce fac alții, va fi strict o cheltuială inutilă. Mai bine rămâi la un telefon mobil.
Altfel, cu toate bugurile pe care le are Sony, cu toate prostiile de firmware pe care le scot ei, după ani de folosire, încă mi se pare wow Sony A7IV. Discutam cu cineva care a folosit la serviciu Panasonic S5 Mark II și, deși e din ce în ce mai OK la autofocus, tot dă gherle și acela.
‘Tranziția nu se face de pe o zi pe alta, trebuie să fie o curbă de învățare a luminii, a felului în care folosești aparatul’… tocmai de aceea eu recomand un aparat foto clasic cu film.
De-abia dupa ce devii doctor in studiul luminilor, umbrelor, tentelor, crepusculului, poti trece la digital.
Iar daca intentia este de-a transforma hobby-ul in profesie aparatul foto dedicat ramine singura optiune.
O da … o să fie super încântat un începător să primească recomandarea de a face fotografie cu un aparat clasic pe film 🙂 🙂 🙂
Și mai încântat o să fie când o să afle că-l mai costa developarea și scanarea filmului 🙂
Și mulțumită unei astfel de recomandări o să rămână la poze cu telefonul și nu o să mai învețe nimic despre lumină, compoziție, estetica imaginii, etc.
Cine te-a supărat? întreb pentru că se citește ciuda când faci astfel de recomandări care mai mult încurcă oamenii. Doctor în studiul luminilor? vetefe?!
Filmul devine iarăși cool datorită aspectului specific (film look), dar e scump și e greu să obții rezultate bune fără un laborator ca lumea. Developarea și scanarea la orice gheretă îți oferă rezultate dezamăgitoare și cred că e evident ce presupune să-ți faci un mini laborator acasă – chimicale, spațiu, scanner și timp, presupunând că ai bani.
Știu unde bați, la clasicul „dacă înveți să conduci Dacia (1310 gen) o să poți conduce orice mașină”. Doar că la fotografia pe film nu mai e demult așa. Aparatele mai noi au focalizare automată și exponometru (deși poți cumpăra un exponometru, costă doar cât un obiectiv), iar filmele noi sunt mult mai ușor de expus. Lumina e aceeași în fotografie, diferă doar mediul de captare, iar la digital înveți mai repede pentru că vezi imediat rezultatele. S-au dus zilele în care te chinuiai cu un Zenit.
Și dacă n-am mai spus-o, banii: să dai 40-50-100 de lei pe o rolă de 36 de poziții e cam mult, mai ales dacă ești începător și greșești expuneri pe bandă rulantă. Și asta doar ISO 100, 200 și 400, nu știu ce faci dacă vrei 800 sau 1600.
Dar, dacă vrem să nu mai fie nimeni interesat de fotografie, vorba lui Mando, this is the way! Să pună tinerii mâna pe un Smena, să vadă și ei cum e!
Daca un începător se arată interesat de fotografie și e dispus să-și asume niște cheltuieli i-aș recomanda un setup ieftin chiar și second hand, chiar și DSLR. Important e să aibe un aparat și cel puțin un obiectiv ca să poată vedea cam cu ce se mănâncă fotografia. Să se „joace” cu acestea, să caute informații online și dacă interesul pentru fotografie rămâne, i-aș recomanda să meargă la un CURS.
Curs sau să doarmă pe Youtube. Pentru începători sunt o grămadă de informații. Începutul poate să fie cu funcția Pro a telefonului, să se joace cu setările de bază, să vadă cum se comportă, chiar dacă are mult AI față de un aparat foto, e un punct de plecare.
Nu e vorba de calitatea imaginii, ci de tehnică de fotografiere în general. Când înveți ce e aia expunere, diafragmă sau distanță focală o să te chinui cu un telefon pentru că nu poți încerca tehnicile specifice. N-o să înțelegi diferența de profunzime a câmpului dintre o focală de 18 mm și una de 200 mm fără un aparat dedicat. N-o să poți pune un filtru ND sau polarizare, n-o să te poți juca cu comensarea expunerii sau moduri de fotografiere. Cu un telefon simulezi niște lucruri și te chinui, cu un aparat te joci cu câteva butoane.
Are dreptate Petre, DSLR-urile SH sunt cea mai bună afacere acum. Cu 2-3 mii de lei faci un echipament complet de nivel profesional (aparat + obiectiv, nu neapărat cu toate accesoriile).
N-aș recomanda cursurile, decât pentru cei care nu au deloc răbdare să citească din când în când. Sunt destule chestii pe internet, eventual o carte cu bazele fotografiei. Important e să te joci cu aparatul și să încerci pe rând tehnicile – de exemplu o expunere lungă, fotografia de noapte, portretul etc.
E greu să recomanzi un aparat anume, pentru că experiența e în general subiectivă. Până nu încerc un echipament, să vezi ce vrei de la fotografie, e greu de crezut că nimerești din prima un echipament care ți se potrivește. O chestie însă care mi-a rămas de pe YT e că cel mai bun aparat e ăla pe care-l ai la tine. E bine să folosești un aparat pe care să vrei să-l cari cât mai mult cu tine. Eu am fotografiat mult mai puțin în ultimii ani pentru că îmi e greu să car 2 kg de aparat peste tot – nu numai greutatea e problema, ci și dimensiunea, cam am nevoie de un rucsac dedicat.
E clar, am imbatrinit.
Da. E complicat cu filmul chiar și când ai acces la tot ce e nevoie (deși cei care au așteptări de la rezultatul final s-au luat scanner), dar crește în popularitate pentru că e ca discurile de vinil – găsești relaxant procesul pentru cine folosește preponderent digital și vrea și altceva.
Eu am încercat, acum mai mulți ani. Am luat niște filme, Praktica LLC-ul și voie bună. Developatul e practic automat, iar pentru negativ cam găsești mici gherete, dar scanatul… oribil. Și zic oribil pentru că filmul era expus ok (mă rog, o rolă de Fuji era expirată și avea o tentă magenta), dar rezoluția fișierelor era extrem de mică și era și prost scris pe CD, că n-am putut deschide toate cadrele. Asta nu s-ar fi întâmplat la un laborator serios, dar trebuie să ai așa ceva la tine în sat.
Pe digital înveți mult mai repede, iar cu procesarea vezi și cum ar trebui să abordezi cadrele.
Nu știu, eu m-am mai întâlnit inclusiv cu oameni care se laudă că vin de pe film. Eu am făcut tranziția la mai mult foto când am trecut pe Sony, iar pozele pur și simplu ieșeau. Era o diferență imensă de ce experimentasem Nikon.
Bine, toată ideea cu tranziția spre foto a fost ca să pot să mă ocup mai bine de video, să înțeleg cum stă treaba cu editarea culorilor. A fost mai bine să învăț să editez un „frame” nu mai multe.
Culmea, acum pe video mi se pare că ai mult mai multă libertate decât pe la fotografie. Asta probabil și pentru ca n-am stat foarte mult în Photoshop, ci mai degrabă spre bulk, pe Capture One.
Nu mă convinge cineva care povestește că îi place pe film. Ok, poate are o pasiune pentru asta, dar nu mi se pare că aduce un plus valoare pentru tot ceea ce înseamnă digital. Sper să nu îmbătrânesc și eu să zic: „pe vremea mea, când nu exista AI-ul și procesai digital… acum dai doar 2-3 comenzi AI-ului”.
Nu aduce plus valoare filmul, și chiar și cei cărora încă la place pun mâna pe digital pentru ceva serios. Dar e bine că a revenit, e loc pentru toată lumea.
E normal să fie diferențe mari, mai ales sistemul de focalizare la mirrorless-urile bune. Prin 2010 aveai câteva puncte de focalizare la aparatele scumpe, nici nu se compară cu ce e acum. Pe vremea aia încă se prefera focalizarea manuală pentru peisaje (zoom maxim prin live view și focalizare manuală) tocmai pentru că nu puteai focaliza auto în orice punct al cadrului.
Pai eu cam vin de pe film, de prin 1982-3 mai serios si din ’86 color … dar nu as recomanda acum unui incepator sa faca fotografie pe film decat daca as vrea sa-l conving sa nu mai fotografieze deloc :). Daca chiar vrei sa arate ca pozele vechi exista simulari de filme pe aparate, exista preseturi pentru programele de editare.
@Marius Cucu nu mai citi in diagonala 🙂 am zis/scris CURS dupa: „să caute informații online și dacă interesul pentru fotografie rămâne …”
Ce-am zis eu de cursuri de data asta?! 😀
Sunt total de acord cu ele, am învățat chestii mișto pe cursul de pe barcă.