Iar pic în patima sculelor. Am primit la test, din nou, 70-200 mm. Am 2 branduri cu care mă lupt în perioada asta: Sony și Panasonic: F2.8 și F4.
Obiectivul Sony de 70-200mm G master m-a făcut să trec pe Sony, de la Nikon. La vremea aceea erau cei mai dezvoltați de pe piață. Acum e concurență, atât Sony, Nikon cât și Panasonic, dar și Canon fac chestii mișto pe mirrorless. Cu ultimii n-am avut treabă deloc, dacă reușesc să îmi fac timp vara asta de ei, poate voi cere câte ceva în teste. Dar e obositor să fac asta, din moment ce n-am folosit niciodată, e greu să cauți opțiuni.
Eh, ca utilizator de Sony, ce are deja 4 lentile, cumva mă oftic pentru că mai toți ceilalți pe zona asta de buget de mirrorless ai 10 biți. Când zic buget, zic undeva la 10.000 de lei body-ul. Poate că aș investi în A7sIII dacă ar face și poze ok, dar momentan A7C nu e deloc departe de ce poate A7III, pe alocuri îl văd mai jos. Așa că mai aștept obligat forțat. De altfel, la cât de moartă e piața cred că și ei așteaptă noi „ordine”.
Oriunde te-ai uita la concurență vezi tehnologia pentru a contracara Sony.
Revenind la obiective, mai bine zis la focale. M-am jucat, în perioada asta cu 70-200 de la Panasonic. Un F4 foarte mișto ce izolează foarte bine subiectul, iar cu stabilizarea tipică Panasonic pur și simplu e wow. Pe S5 nici nu simt nevoia de mai puțin de F4, cu toate că, în poze se duce foarte ușor la ISO 6400 sau chiar mai sus.
Acum m-am uitat și în barca mea, adică la Sony. Sunt 3 variante de luat în calcul:
- Sony 70-200mm F2.8 – în jur de 2000 de euro pe afară
- Sony 70-200mm F4 – în jur de 1200 de euro pe afară
- Tamron 70-180mm F2.8 – în jur de 1100 de euro pe afară
Cu G-ul de la Sony m-am mai jucat, dar pe aparate mai vechi. E un tanc și s-ar putea să fie overkill pentru A7III.
Punând cap la cap 2.8 de la Sony versus Panasonic aș tinde spre prima variantă. Primele poze sunt cu Sony, ultima este cu Panasonic. La F4 nu este la fel de sharp, dar este și la jumătate de preț. Practic, vorbim de 2 lumi diferite. În plus, e mult mai ușor Panasonic, poți să te relaxezi cu el după o seară de poze.
După ce m-am jucat mai mult în perioada asta am văzut că nu folosesc chiar mereu 200 mm, așa că m-aș mulțumi și cu un 135mm și un eventual super APSC, la nevoie. Cred că ar fi imaginea mai sharp, mai ușor de cărat și câștig și la diafragmă. Sigur, dacă adaugi lumină diferența între F2.8 și F4 este strict de boken.
Depinde și de calitatea obicetivului – eu am un Tamron 70-200 f/2.8, dar sub f/5.6 e aproape inutilizabil. Din ce am observat, în practică mergi pe varianta scumpă (și grea) cu f/2.8 dacă fotografiezi din mână, în timp ce pentru peisaje, poate chiar studio merg alternativele bune cu f/4 (la Canon chiar și fără stabilizare) care sunt mai ieftine și mai ușoare.
Pentru portret n-ar trebui să ai nevoie de atâta zoom, probabil un 85mm și 135mm (dacă e necesar) sunt o combinație mai bună.
Eu am vrut acum 2 ani să-mi cumpăr un 70-200 f/4, mai ales pentru o cursă F1, dar mi-am dat seama că dau mulți bani pentru ceva ce voi folosi tot mai rar pentru că nu mai sunt dispus să-l car oriunde după mine. Până la urmă s-a rezolvat, am folosit Tamron-ul din dotare cu diafragma pe la F/8 și n-a fost rău pentru că lumina a fost bună și cursa a fost pe nocturnă.
Hmm, atât de rău e la 5.6?
Scrisesem asta înainte să mă dau cu macro. Pentru ce am acasă… e mult prea greu de folosit și inutil. Să mă car cu el… prin locuri… nici atât. Altfel, profunzimea aia de câmp n-o obții… așa ușor.
La ședințe foto e interesant, foarte interesant. Dar deh, nu fac în mod frecvent asta, iar pe video mă pot duce cu super 35 oricând la peste 100 mm. Nu stric atât de mult calitatea.
Da, rău de tot. Testat acasă cu focalizare manuală și automată, pe trepied. Eram convins că trebuie să fac corecții în aparat și voiam să caut graficele alea specifice. Dar am încercat și f/8 și de acolo în sus nu mai erau probleme.
Dar e drept, e un model vechi de Tamron, astea noi am văzut că sunt comparabile cu ce scot jucătorii mari.
De obicei aia era regula, 1-2 trepte peste deschiderea minimă pentru claritate optimă.
Așa-i, nu obții profunzimea aia de câmp – din ce am văzut sunt mai mici și mai ușoare astea pentru mirrorless, ăsta ar fi un mare avantaj.
Poate că atunci învățau să facă obiective. Habar n-am. Am ceva Tamron rămas de la Nikon pe care trebuie să îl întind, în rest, n-am avut treburi cu ei, absolut deloc.
În review-uri par a fi ok.
Cucu șeful la portrete 🙂
Eu de asta nu m-am dus spre dslr-uri și mirrorless că te rupe pasiunea după achiziție :))
Eu mă uitam zilele astea la o bormașină/șurubelniță cu acumulator :)), mă gândesc la viitor :))
Nu e chiar Cucu șef. Adina știe să stea bine la poze și scula e sculă. E scumpă pasiunea, mai ales daca vrei sa fii acolo.
Bormașina să fie cu sds, șurubelnița, doar daca vrei sa nu îți bați capul sa o iei cu fir sau ceva mai scumpă cu acumulator, ca sa nu impingi in ea, ca nebunul. ? Restul, pentru aia profesioniști.