Cei mai vechi de pe aici știu că eu vin din… presă. 7 ani de chestii tehnice și vreo 15 ani dacă îi socotesc și pe ăia în care soră-mea a stat în domeniu și… oarecum aveam acces la niște informații. Dar ultimii 5 ani, petrecuți într-o televiziune locală, cu un pic de coordonare au contat mai mult. Mai crescusem și eu, vedeam lucrurile diferit, nu mai eram chiar puștanul ăla din regie.

Este o perioadă ciudată. O perioadă mai scumpă de dinainte de pandemie, însă era așteptată. Nu aveam consum, nu se pot face lucrurile perfecte de pe o zi pe alta. Cu toată incertitudinea, raportat la criza din 2008… n-a fost să fie. Citeam că atunci bursa a căzut cu 70-80% și abia prin 2014-2015 a ajuns pe la același nivel… În perioada asta am văzut fluctuații de 30% și pe termen relativ lung.

Nu este o perioadă bună pentru nimic. E instabilitate. De multe ori și eu mi-am luat-o pentru că am făcut calculele proaste. Dar sunt experiențe din care sper să învăț. Eu nu pot să mă arunc înainte, tatonez foarte mult și îmi trebuie multă siguranță în condiții de relaxare destul de mare.

Deocamdată, nu găsesc exact legea despre care se vorbește, așa că citez din Biziday:

Aseară un amic și-a dat demisia. Îl simt și parcă eram eu acum 7 ani de când am plecat de la ultimul loc de muncă. Între timp, mă îndrept spre 34 de ani și parcă sunt pornit să nu mă mai angajez niciodată.

El a plecat gândit, cu o sumă deoparte, cu un mic business cu perspective. Evident, fiecare se uită diferit la suma aceea, pentru mine pare mică, eu nu zic stop unor lucruri nici la sumă de n ori mai mare, pentru el poate că este suficient. Dar fiecare își știe calculele. Perspectivele.

Mai toți din generația mea, în principiu, cei care n-au făcut nimic interesant de după liceu, au ales să plece din țară. Pandemia au încasat-o cum au știut ei mai bine și am câțiva care chiar au zis că nu se mai întorc pe afară prea curând. În vacanță și atât!

Am câțiva amici în multe domenii ce încep să fie nemulțumiți că trebuie să înceapă serviciul fizic și că nici vorbă de compromis, prin care să se poată face muncă hibridă. Culmea, unele sunt joburi exclusiv online, ce s-ar putea face fără probleme, de oriunde.

Acum ceva timp erau ceva studii care spuneau că 6 din 10 antreprenori doresc să aducă oameni din afara țării pentru a munci în România.

Forța de muncă a început să fie o problemă și la noi, la fel cum este și în alte țări. Până la urmă, nu degeaba s-au deschis porțile refugiaților. Singura diferență a fost că p-ăia îi pui cam greu la muncă, au o altă mentalitate față de cea europeană.