Aseară un amic și-a dat demisia. Îl simt și parcă eram eu acum 7 ani de când am plecat de la ultimul loc de muncă. Între timp, mă îndrept spre 34 de ani și parcă sunt pornit să nu mă mai angajez niciodată.

El a plecat gândit, cu o sumă deoparte, cu un mic business cu perspective. Evident, fiecare se uită diferit la suma aceea, pentru mine pare mică, eu nu zic stop unor lucruri nici la sumă de n ori mai mare, pentru el poate că este suficient. Dar fiecare își știe calculele. Perspectivele.

[Citeşte mai departe…]

Mai toți din generația mea, în principiu, cei care n-au făcut nimic interesant de după liceu, au ales să plece din țară. Pandemia au încasat-o cum au știut ei mai bine și am câțiva care chiar au zis că nu se mai întorc pe afară prea curând. În vacanță și atât!

[Citeşte mai departe…]

Am câțiva amici în multe domenii ce încep să fie nemulțumiți că trebuie să înceapă serviciul fizic și că nici vorbă de compromis, prin care să se poată face muncă hibridă. Culmea, unele sunt joburi exclusiv online, ce s-ar putea face fără probleme, de oriunde.

[Citeşte mai departe…]

Acum ceva timp erau ceva studii care spuneau că 6 din 10 antreprenori doresc să aducă oameni din afara țării pentru a munci în România.

Forța de muncă a început să fie o problemă și la noi, la fel cum este și în alte țări. Până la urmă, nu degeaba s-au deschis porțile refugiaților. Singura diferență a fost că p-ăia îi pui cam greu la muncă, au o altă mentalitate față de cea europeană.

[Citeşte mai departe…]

Am plecat prin demisie de la locul de muncă. A fost un cumul de factori ce m-au făcut să tai pomul de la rădăcină. Să nu se mai înmulțească. Am plecat de la un serviciu decent, comod și cu destul de mult timpi morți. Dar presa este într-un trend descendent. Până nu se va curăța și nu va fi un arbitru… va mai dura ceva timp.

Voi încerca, momentan, să fiu pe cont propriu și apoi să schimb domeniul de activitate. Așa cum discutam și cu prietenii care au mai cochetat cu domeniul: pe cât de frumoasă e meseria, pe atât de multă bătaie de joc este, peste tot trebuie să stai capră pentru unul și altul.

[Citeşte mai departe…]

N-am știut ce titlu să pun cât să fie mai corect pentru ideile de mai jos.

Stăteam zilele trecute la câteva discuții cu foști colegi din presă. Pentru ambii este foarte greu cu situația la serviciu, dar fiecare luptă pe nunți să trăiască.

Și cât e plin sezon de nunți n-ar trebui să mori de foame, ar trebui să faci treabă cât mai bună și să te dezvolți. Asta dacă îți place să evoluezi.

[Citeşte mai departe…]

Am primit, pe mail, un comunicat în care câțiva oameni își promovau un program educațional pentru tinerii între 20-29 de ani care au idei pentru antreprenoriat.

[Citeşte mai departe…]

Cred că fac un an jumătate de când lucrez de acasă. Pot considera și ultima perioadă de pe acolo lucrat pentru mine că nu mă mai implicam deloc. Eram tot cu ale mele. Singura diferență era făcută de un traseu de o oră dus întors pe care îl pierdeam câștigam pe drum. Abia după mi-am dat seama că era o oră de mișcare câștigată. Era deconectarea totală, mă uitam pe pereți, prin jur.

[Citeşte mai departe…]

Sau dacă am dormi mai puțin. Unii spun că creierul are nevoie de mai puțin somn decât avem nevoie, alții spun că ar fi 3 faze de somn pe care ar trebui să le respectăm.

[Citeşte mai departe…]

Am fost angajat din 2008 încoace cu mici întreruperi. În 2008, imediat după ce am terminat cu bacalaureatul m-am angajat. Nu mai țin minte dacă am luat eu rezultatele sau nu, dar știu că deja eram în câmpul muncii. La început am fost singur, iar apoi am fost în echipă cu o colegă.

Plecam pe teren aproape ultimii pentru că ea făcea naveta și eu trebuia să „zbor” după mașină. Eram primii înapoi. Ne făceam treaba în mers, mergeam pe coclauri și semnam pe drum. Erai venit primul, plecai primul acasă. Toată lumea era fericită.

[Citeşte mai departe…]