Status update #8

Câteodată, încep să fac calcule și încep să trag concluzii proaste ca orice sceptic. Cum v-am zis, luna asta am fost „badiguard”, am fost infirmier și mai puțin bucătar. Extenuant e puțin zis.

Ideea e că au fost câteva perioade în care oboseala și-a zis cuvântul, dar rezultatele au venit. Provizoriu. Recuperarea mergea bine, foarte bine, până în momentul în care regimul își făcea treaba, dar și o schimbare de pastilă, cu aceeași substanță activă a dat fatala corpului. Și putea să o dea la propriu. Dacă ajută pe cineva e vorba de Glucophage. La ieșire din spital a fost pe Meguan, cumva la farmacie am mutat pe Glucophage și efectiv, dar efectiv toate contraindicațiile din prospect erau pe el.

Amețeli, oboseală, vlagă 0, dar și 0 poftă de mâncare. Băi, citeam prospectul și identificam fiecare simptom. Știind că sunt vreo 10-11 pastile de luat pe timpul zilei insistam să se mănânce. Dar dintr-o om care avea vreo 20kg în plus față de normalul raportat la vârstă și înălțime… a ajuns pe la -10kg și nu se oprea. Problema nu era asta, ci faptul că nu mai exista poftă de mâncare deloc.

Aparent, o pastilă de diabet e gândită să taie din pofta de mâncare. Dar pe lângă asta era și deranj mare la evacuare. Zile întregi cu probleme. Și comunicarea a fost din părți, până am auzit de câteva ori că stomacul cânta singur și-am zis că e anormal să se întâmple asta.

Pe cântar, zilnic dispărea un kg, dar și tensiunea era din ce în ce mai mică și vlaga nu mai exista. Se curăța pe zi ce trece, oboseală non stop, amețeli. Până s-a ridicat din pat o dată și bam, a verificat dacă e tocul ușii drept. Ambulanță și eram ferm convins că e a 2 a „sesiune” de AVC. Au venit în aproximativ 20 de minute și totul era decent. Își reveniseră cât de cât, oricum îi făcusem metoda FAST și părea că e OK. Acum pot confirma că a fost doar tensiunea scăzută.

În zilele acelea de după căzătură am tot crezut că totul a involuat. Din coborât singur cu gunoiul, era secat de puteri de la tratamentul prea puternic. Ideea e că, da, cu regim, cu mișcare, cu un pic de scădere în greutate, dar și panarama aia de pastilă efectiv corpul era pe modul avarie totală.

Până am reușit să dăm de cardiolog și să ne învețe că putem jongla cu tratamentul și ne-a indicat ce să mai reducem din schemă. Cert e că am învățat că treaba asta cu tensiunea este aproape la fel ca la diabeticii de tip1. Dacă la tipul 2 ai șansa să îl ții ușor-ușor dintr-un regim și, poate să completezi cu o pastilă, la tipul 1 te joci cu glicemia, să fie în parametri optimi. Aici te joci cu tensiunea și cu pulsul să le aduci la valori OK pe timpul zilei. Altfel pupi asfaltul.

Plus că există tot felul de pastile diuretice care mai ajută din când în când.

Da, cred că am învățat și câteva idei din tratamentul ăsta. O să îmi fac și niște teste curând să văd predispoziția. Din primele verificări, pare că sor-mea a tras lozul mic cu moștenirea.

Încă o dată, am dat de oameni tineri și mișto, inclusiv pe neuro. Nu pricepem noi toate cele, dar suntem suficient de bine încât să ni se explice lucruri pe înțelesul nostru ca să dăm și noi mai departe. Cât reușim și noi că nah, n-avem o bază în domeniu, maxim citim un prospect și punem AI-ul să ne abereze. Vai, câte halucinații are!