Anul ăsta a fost unul în care am bifat mai multe evenimente în decembrie ca niciodată. Am fost la un soi de concert și experiența a fost faină. Pe 31 decembrie am fost tot la muncă, dar la un soi de tradiție locală. Am făcut și un ciubuc, dar banii au fost nesemnificativi asta pentru că eu m-am dus să îmi testez echipamentul nou, să văd cum e cu hit & run, cum se comportă stabilizarea și să văd dacă am mai evoluat în a documenta lucruri pe viteză. Deh, una este să faci zilnic asta, una este să o faci rar. Cu tot know how-ul, una e teoria, alta e practica.
Dar 24-70 GM2 s-a comportat exemplar. La fel și Sony A7IV. În fine, tehnicalități.
Ideea este că am fost la colindat. Nu știu cum este tradiția la voi, e posibil să difere și dintr-un oraș în altul, dar dintr-o regiune în alta.
Am fost într-un grup de 43 de oameni, 45 de oameni cu noi: foto și video ce am fost acolo să documentăm ce se întâmplă. Și povestea poate să fie cât se poate de OK realizată. Putem minți poporul cu televizorul, evident. Există material, cum s-ar spune. Perfect pentru antena3 și iRealitatea.
Dar la fața locului observi lucruri cu care nu mai ești de acord. Ca de exemplu, dacă vă întrebați de ce au bubuit petardele prin orașe, ei bine, jandarmii păzeau un obiectiv, însă nimeni nu lua la întrebări un nene care vindea „artificii”. Fix lângă!!!
Dar poate mi s-a părut mie că vinde și altceva decât artificii. Chiar și așa, tradiția aici este și mai faină. Se fac artizanale. Și bubuie, și bubuie de-ți stă inima. Sunt mai ceva decât pocnitorile pe care le-am prins pe vremea mea. Să mai zic și că e o cultură a pocnitului?! Sunt diferite modele ce scot sunete diferite. E concurență și o artă ca să bubuie cât mai tare.
Partea bună pentru deranjul ăsta cu pocnitorile este că durează câteva ore, nu o lună de zile cu petardele clasice, de prin fiecare parcare. Cu alte cuvinte, tradițiile sunt faine pentru o singură zi. Le susțin și merită continuată tradiția.
Altfel, caii erau speriați, nu era pic de câine în jur, iar un nene beat a ieșit să își chinuiască o capră printre bubuituri de bici și pocnitori. Am râs amar.
Sigur, imaginea este frumoasă fără sunet și fără miros. E frumos să vezi copii de 2-3 ani de zile în port popular, oameni costumați în mireasă, în bandiți, e frumos să vezi că se pocnește cu biciul, dar când totul este despre alcool și făcut bani pe acolo parcă nu mai este decât o adaptare românească a unor tradiții.
Nu știu, e frumoasă tradiția până într-un anumit punct. Când oamenii dintr-o ocazie fac o mare harababură și caută doar un prilej pentru a se îmbăta și face haos pe oriunde trec: „să te jefuiască” – tradiție, cică -, ca niște daci liberi parcă e bine că nu ești de acolo… că mergi doar temporar.
Am zis că a fost primul și singurul an în care merg la astfel de tradiții. Frumos de afară, urât din interior. Nu, să nu se înțeleagă prost, nu sunt contra alcoolului, are și el locul lui, dar sunt împotriva scandalului și a depășirii unor limite.
Adaugă un comentariu