Am auzit de foarte mulți ani de microLED-uri și mereu oamenii spuneau că acesta este viitorul și că vom trece pe tehnologia aceasta în momentul în care o să fie suficient de matură, iar producătorii vor găsi o soluție pentru a putea să le fabrice mai ieftin. Deocamdată, nu le vedem decât expuse pe la fel de fel de evenimente pentru că producția unuia costă sute de mii de euro.
Tehnologia microLED este diferită față de cea OLED, așadar, n-ar trebui să mai fie probleme cu remanența, nu ar trebui să se imprime vreun logo sau să se mai facă artificii pe imagine cum fac acum producătorii la OLED-uri pentru a nu fi probleme.
Hype-ul a fost atât de mare încât aveam mai multe așteptări. Dar nu l-am văzut într-un mediu controlat, încât să poți vedea efectiv ce poate. Lumina era de showroom și contextul este diferit față de cum m-aș aștepta să îmi fac o super părere despre un astfel de televizor. Prea curând, nu o să îl văd acasă, așa că mă mulțumesc cu ceea ce am văzut în showroom pe materiale dedicate, de prezentare.
La nivel de detalii au fost lucruri ce mi-au plăcut, ba chiar toți am ajuns la concluzia că OLED-urile au evoluat suficient de mult încât să fie mult mai interesante în momentul de față.
Există doar 2 branduri care fac asta: Samsung și LG. Ambii au avut la IFA modelele expuse, în fapt, cam ei au făcut spectacol la standurile lor.
Sute de mii de EUR / buc ?!
Asta-mi aminteste de mijlocul anilor ’90 cind in magazinul Unirea aparusera primele serii de tv-uri fara CRT. Adica oarescum destul de plate tinind cont de faptul ca grosimea era undeva la 10cm. Nici nu mai tin minte daca tehnologia era plasma sau LCD. Lag enorm, delay monstruos la schimbarea canalelor, ma rog, toate ‘calitatile’ unui inceput de drum.
Socante erau preturile undeva intre 350 si 600 mii lei in conditiile in care salariul meu era de ~25-30 mii deci munca pe citiva ani pentru noua minune.
Oricum, imi luasem orice speranta ca voi fi in stare vreodata sa-mi iau unul.
Vorba lui Phoenix : Vremuri…