Sau constanța. Nu, nu despre oraș vreau să vorbesc, ci despre să iei tot ce faci în serios. Să ai o constanță în tot ceea ce faci. Mi se pare că blogul ăsta a rezistat nu pentru că am avut eu vreun talent ascuns, ci doar pentru că am încercat să public și în perioade bune, dar și în perioade proaste.
Contra exemplul poate să fie și video, dar acolo efectiv îmi planificasem să fac și mai mult și am obținut opusul. Se vor schimba lucrurile cât de curând. Sper!
Am avut o discuție cu un amic referitoare la investițiile la bursă. Știu, unii ar zice: băi, dar sunt persoane care investesc și 95% din banii produși într-o lună. Întrebarea normală ar fi: „Cum de nu reușești și tu să faci asta?!”
Eu niciodată n-am gândit treaba în procente, nu am gândit nici măcar în sume, deși mi-am impus să depun acolo surplusul. Că o fac la lună, la 2 luni, la 3 luni, vreau să fie o constantă.
Citeam o chestie recent cum că lumea se îngrămădește să cumpere când e piața pe creștere. Cred că e în subconștient totul. Eu am încercat să lucrez la minte și să investesc constant, indiferent de cât de sus sau jos e piața. Nu funcționează mereu. Chiar vreau să văd cât de multă disponibilitate o să am când piața o ia în jos cu adevărat, nu pe corecțiile astea mici, de maxim 10%. Nu sunt convins că o să am putere să mai „arunc” bani.
Dar da, revenind la discuția cu amicul ăsta, totul a fost despre a pune deoparte câte ceva. E drept că sunt paradigme diferite, n-am vreun credit, am casă cumpărată, am și anumite pasive, n-am copii care să consume suplimentar, iar până acum a fost și sănătate în familie. Ba chiar n-am mai plecat nici prin afară încât să consum foarte mult. A fost un context favorabil.
Mai e o chestie, cu cât acumulez îmi dau seama că e un total bullshit treaba aia cu pasivele pe termen lung, cu valoarea lor. Mai degrabă, te disciplinează să economisești, atât. Mi se pare că anii ăștia de inflație au mâncat foarte mult din valoarea banilor și că degeaba zic acum că pentru următorii 20 de ani ai putea să ai 2000 de euro lunar. În momentul de față ăia 2000 de euro raportați la cei din pandemie pare că înseamnă nimic. Da, se vând vise frumoase, dar nu încât să îți bați piciorul definitiv. Doar să faci un minim confort și să nu stea banii ăia degeaba. Cred că e mai sănătos principiul ăsta. Avantajul pe care îl văd este fix de la stat. Pensiile clasice vor ajuta, la fel și pilonii secundari.
Adaugă un comentariu