Nu îmi dau seama dacă locația noastră este de vină, dacă noi suntem mai nervoși, dacă nu a venit cineva să ne facă un marketing cu răsăritul și apusul, dar în Portugalia am nimerit în Lagos într-o zonă ce parcă aveam un cult al apusului.
În fiecare seară se făceau șiruri de oameni ce mergeau pentru apus. Luai o bere, fumai ceva sau pur și simplu ceva de mâncare și mergeai la apus.
Ba chiar am observat oameni nervoși încercând să se detașeze la un apus. Nu cred că mi-am făcut regie în cap, nu înțelegeam eu portugheză, dar limbajul semnelor asta zicea.
În Malta aveam chiar autobuz pentru a merge la apus. Asta dacă nu te prindea apusul undeva prin Valleta și doar rămâneai pe o bancă.
La noi, poate doar la mare să văd că lumea se strânge efectiv pentru a se uita pe cer. Atât de simplu să uiți de cotidian pentru câteva zeci de minute.
Mda, la noi nu prea ai parte de apus la mare…că te duci pe plajă și vezi cum se lasă soarele spre Teleorman. Cu răsăritul e puțin mai complicat, că ai putea să-l vezi dar na, ești în concediu, nu te mai trezești cu noaptea în cap…Când eram eu mai tânăr se practica, era întâmpinat cu Bolero-ul lui Ravel în Vamă..Acu nu știu ce o mai fi.
Altă fază cu apusul, cică în perioada asta de toamnă cel mai frumos apus ar fi în Canada. Cică asta ar fi principala ocupație…stai pe prispă și te uiți la apus și la pădurile alea ale lor cum se tot colorează în apus..
Da, eu sunt din Constanța…răsăritul nu-l prea prind de când am ieșit la pensie :))), iar apusul îl vezi spre lacul Siutghiol de undeva de la etaj. Cred că în ultimul timp suntem prea ocupați și stressați să ne mai gândim și la apusuri și răsărituri.
N-a zis nimeni să te trezești devreme, ci să dormi târziu.
Dar răsăritul ce are?
Răsăritul e prea de noapte.
Răsăritul e altă poveste, doar să o montez pentru video.
Nu vreau sa par melodramatic dar traiesc cu convigerea (care poate fi gresita) ca fiecare om, de cand se naste si pana moare, vede/observa cel putin o data in viata, rasaritul/apusul de soare, prin diverse locuri, cu diverse ocazii. Este adevarat ca de fiecare data sunt diferite si e normal sa fie asa. Ca sa ne amuzam putin, e ca atunci cand admiram o pictura superba a unui peisaj si spunem „zici ca-i aievea”, sau cand vedem un peisaj superb, real si spunem „zici ca-i pictura”. Vizitele cu autocarul la rasarit/apus, seamana cu vizitele cu autocarul la sfintele moaste, adica tot un fel de afacere in beneficiul organizatorilor. Daca chiar vrem sa admiram rasaitul/apusul de soare, o putem face si singuri, nu neaparat in grup organizat (platit) fiindca asa e moda/trendul. Dar, parca nu mai are haz sa admiram gratis, ce-am putea vedea pe bani. Totusi, ca sa ajungem sa facem obiectiv turistic din fenomene naturale e ca si cum am plati pentru aerul respirat.