E treaba asta servită, de fiecare dată, la fiecare criză sau început de criză că trebuie să îți mai iei un job pentru a rezista pe piață, pentru a plăti facturile. Contextul actual a cam venit peste tot în UE, nu mai ai cum să zici: băi, dar ce salarii au germanii, băi dar ce salarii au spaniolii. S-ar putea ca prin Catalonia, prin Andaluzia, să trăiască mult mai prost decât ai noștri. Probabil că o raportare ar trebui să se facă vizavi de WC-ul din curte, dar și acolo sunt îmbunătățiri la noi. Nu înseamnă că e comparabil, ci că au mai fost aduse îmbunătățiri.
Am fost pregătit să ies pe real: liceu de informatică, facultate de inginerie, dar în paralel am fost angajat pe treaba creativă. M-au câștigat cele din urmă. Și nu pentru că erau bani, ci pentru că e o meserie frumoasă, cu bune și cu rele. Mai ieri erau publicate niște salarii din presă și nu săreau cu mult de salariul minim. Am început cu 1000 de lei și ăia împărțiți pe drepturi de autor și carte de muncă pe 4 ore. Asta prin 2009 sau 2010. P-acolo. Un barman câștiga dublu, dar, cel puțin la primul job aveam avantajul că lucram 14 zile pe lună, în celelalte 14 învățam să editez video, scoteam un ban din Counter-Strike. D-astea!
Am schimbat 2 televiziuni locale, la prima încă mai am vreo 8 luni de salariu de luat. Sigur îi recuperez, da… Nesiguranța din presă pentru omul de rând m-a făcut să caut mereu să fac ciubucuri, să îmi las loc de bună ziua și să fiu pregătit să fac și altceva.
Când am ieșit din presa tradițională(a se citi băiatul de pe tehnic) pe lângă faptul că nu mai aveam ce să dezvolt la mine, aveam și un backup cu site-urile de afiliere. Fără niciun pic de exagerare, singur, acasă, după ce mi-am dat demisia, am făcut cât tot fondul de salarii de acolo, doar pentru că m-am ocupat full time de asta. Nu mai eram mulți pe ștatul de plată, undeva la 11 persoane dacă țin bine minte, după vreo 2 restructurări. Având experiența cu cele 8 luni de neplată, am zis că mai bine plec decât să muncesc pe gratis. Au mai lălăit-o 4 ani de zile până s-a închis.
De când am zis stop muncii la patron cumva am pășit în tărâmul freelance. Fie prin editare video, dar pe care mi-am luat-o de la vechiul loc de muncă, fie prin colaborări de pe blog, iar într-un viitor sper să fie și pe vlog.
Pentru că ar fi mult să zic că mă întrețin din blog(mai nou, mă îndrept mai mult spre imagine decât spre afiliere), aș pune lângă și un venit din marketing afiliat, un venit din editare video. Dacă mai pică și vreun videoclip sau vreo nuntă, de ce nu?! Practic, sunt 3 joburi pe care încerc să le fac cât pot de bine. Da, unele sunt sezoniere, dar mănâncă și acelea timp. Nopți câteodată.
Și mult timp. Sper ca, de la anul, să vină și alte pasive mai bune decât marketing-ul afiliat. Mai predictibile!
Ba chiar, în ultima vreme, am început să trag frâna de mână, am început să refuz deplasări pentru că nu vreau să o trag forțat, ca la început de 2020. Pentru mine lockdown-ul a venit ca o divinitate, dacă nu se trăgea frână probabil intram într-un soi de burnout.
Pai acum sunt parinte a doi copii, si acolo vin mare parte din bani. Sa zicem un venit sigur, dar pentru o perioada limitata. Sunt sef de santier (pro-bono) la propria casa. Ma ocup de achizitii, negocieri cu furnizori, etc. Tot pentru casa.
Din blog si sau online nu mai castig ceva notabil de pe vremea cand eram in facultate, cand o faceam gen full time.
Pana prin vara mi-am definitivat studiile, dar tot asa neremunrat.
Incerc sa dezvolt ceva pe cont propriu, dar nu pot spune ca va avea succes sau ca ma pot baza pe asta, cel putin inca vreun an.
Eu lucrez in domeniul IT pe cont propriu (firma): software online de gestiune si facturare, integrari cu alte sisteme, dezvoltare API, Web2SMS, integrari plati online, consultanta etc … cam tot ce se poate face in PHP/MySQL.
Nu ma ocup de creare site-uri, SEO, Ads si alte chestii de genul asta pentru ca mananca timp prea mult in raport cu veniturile.
Nu imi fac griji de lipsa banilor in prezent sau viitor, ci mai degraba de lipsa timpului.
Am mai incercat de cateva ori sa mai angajez pe cineva ca sa imi preia o parte din munca, dar nu a mers … am intalnit tot felul de specimene cu pregatire slaba (desi in CV era bazat), lipsa de motivare (nu de bani, ci de dorinta de a invata), studenti/proaspat absolventi ce isi imagineaza ca daca au terminat o facultate de profil sunt indreptatiti sa ceara salarii de mii de euro, desi nu stiau mai nimic.
Nu imi fac griji in privinta viitorului pentru ca am investit in mai toate directiile: imobiliar (casa), financiar (obligatiuni), cash … asa ca nu au cum sa cada toate.
Si chiar daca ar fi cea mai negra criza, domeniul IT tot o sa mearga si o paine tot se poate castiga din domeniul asta.
Din 2005 si pana acum nu am remarcat sa ma afecteze crizele in mod negativ, ci parca dimpotriva.
O sa mai incerc vreun an sa vad daca pot sa dezvolt niste proiecte, eventual pe niste fonduri europene, daca nu … ma descurc si singur.
Alt job nu am cum sa imi iau, ca am unu si asta imi mananca tot timpul.
Si eu mai trebuie sa fac curatenie la firme , trebuie sa mai zugravesc o garsoniera sau un apartament , sa mai car mobila , materiale de constructii doar pentru a putea sa imi cumpar si eu mancare , sa platesc facturi , asa cu un singur Job platit pe un salariu minim nu prea ai cum sa supravietuiesti
Mda, salariu minim e prea minim, salariul minim trebuie sa fie cel putin dublu, undeva pe la nivelul salariul mediu.
Dar deh … trebuie sa isi mai faca unii si niste conace/domenii, masini de milioane de Euro si vacante extravagante
Dar nici nu poți să îl urci prea agresiv că toate celelalte sunt strâns legate de salariul minim, de la amenzi, la orice alți indicatori.
E adevarat, dar trebuie sa faci un program de crestere constanta a salariului minim (de 2 ori pe an) cu o valoare rezonabila si care sa depaseasca inflatia, altfel 1 pas inainte si 2 inapoi
Dacă ești atent la legi, absolut tot ce se dă e cu aplicare în viitor sau în trecut, depinde de unde te uiți. Cu delay de 1-2 ani de zile ca să poată să fie erodat de inflație. Mă uit la pensii, la bani pentru bugetari, etc. Sunt cu cap făcute, zic.
Absolut!
Apropo de subiecte pentru blog: iti vand un pont gratis :))
Fonduri europene:
– care e valoarea lor
– distributia pe domenii si programe
– firme de consultanta
Pe mine m-ar interesa ultima parte cu firmele de consultanta.
Nu am reusit sa dau de vreo firma „serioasa” sa ma convinga sa fac pasu.
Mi se par ca doar invart niste hartii, copy/paste la niste proiecte (mai modifica pe ici pe colo prin punctele esentiale), incaseaza niste taxe inainte si apoi Dumnezeu cu mila, daca nu se aproba, nu-i bai tot si-au luat niste bani (500-1000 Euro).
Daca se aproba atunci e si mai bine, inca vreo 5% comision, din 60.000 Euro, inca 3.000 Euro.
Daca ai 100 de dosare si 10 se aproba inseamna 100×50 + 10×60.000×5% = 5.000 + 30.000 = 35.000 Euro … e ceva bani.
Poate faci un post cu programe/fonduri europene si fiecare isi da cu parerea si mai aflam si noi cate ceva … ca la deschiderea firmelor online si semnatura electronica (macar m-am ales cu ceva din asta :)))
Nu am experiență, pentru ce a fost în pandemie am făcut singur, de capul meu, și s-a aprobat. Proiecte mari… nu știu să zic, nici nu am auzit nimic. Erau unii care făceau pe rural implementări, dar nu știu nimic cu noile modificări. Dar pe site-uri de granturi, pe imm invest sunt chestii, poate ai vreun punct de plecare.
Sunt o gramada de programe si o gramada de firme.
Am puncte de plecare, problema e la finalizare :))
Sunt multe firme despre care nu ai cum sa iti dai seama daca sunt serioase sau nu.
Nu exista nicaieri un raport impartial depre acestea:
– cate proiecte au depus si cate s-au aprobat
– care e valoarea proiectelor depuse si care e valoarea aprobata
– pe ce domenii/programe au depus si care a fost procentul de aprobare
– etc
Si atunci nu ai decat sa te arunci in gol si sa speri ca ai trass lozul catigator.
Eu ma refeream la subiect legat de fonduri europene fara prea multe detalii si fiecare sa isi dea cu parerea: la care au depus, cu cine si ce firme de consultanta sunt serioase, etc
Ah, putem dezbate asta și să vină toți cei din Google să se plângă de țeparii din industrie. Eu, din ce am citit pe grupuri, nimeni nu își asumă reușita, eșecul.
Da, asa e.
O singura data am primit o oferta pentru un program care nu ma interesa si care nu avea nici o taxa, doar un comision la reusita, am impresia ca era ceva micut si se acorda daca indeplineai niste criterii, nu existau limite la numarul de beneficiari.
Oricum, m-am cam lamurit si azi de asa zisele programe, facute pentru cine cunoaste si pentru firmele de consultanta.
Ce rost are sa ma arunc la un program de 60.000 Euro nerambursabili (+15.000 Euro din buzunarul firmei) daca fondul este de 49.949.000 lei, adica 10.117.892 Euro si ajung pentru 168 de firme.
Conditiile sunt puse parca sa te impiedice (nu parca, ci in mod sigur).
Si mai trebuie sa platesti si 6.000 lei pentru proiect/consultanta fara sa ai nici o asigurare.
Asa ca zic „pas” si imi vad de treaba mea
Eu am renuntat la ideea asta de cand m’am prins ca daca muncesti mult, n’ai timp sa faci bani. In rest am scris azi un articol cumva colateral.
Hint: legat de fonduri, se pot lua bani cu ghiotura, daca sti sa aplici la ce vor ei sa aplici si esti lipit de cine trebuie, daca nu, uita. #dacat atat
Din postura ta e altă mâncare de pește. Oricum, ieri am refuzat niște colaborări, gata, nu duc mai mult, anul ăsta am mărit prețurile, selectăm, selectăm.
E an de sacrificiu, trag cât pot acuș, să stabilizez pentru viitor.
Avand in vedere prezentul si instabilitatea, nici macar eu nu stiu care e postura mea ce o credeam stabila si am tras pentru ea, aia de care zici, pana am ajuns la concluzia lui Vasile, aia ca toti ne pregatim pentru apocalipse gresite! :))) Spor sa ai, da pe ei, ca de „stabilizat” mai vedem! 😀
un job eu in hidraulica murdara de ulei si vaselina, un job bun sotia in HR, baiatul are doar 5 ani si din pacate nu a vrut sa mai joace pentru Cercle Brugge dupa 4 antrenamente. Deja imi faceam planuri cu milioanele care veneau dupa vreo 15 ani. Greseala mea cand mi-am facut aseptari :)).
Lasand gluma la o parte, eu cred ca cel mai bine te focusezi pe un job care aduce bani, in loc sa iti albesti parul cu doua sau 3 joburi. Cheia succesului, dpmdv este sa lucrezi in doi, ambi sa aduca bani, dar sa ramana si ceva ore de petrecut impreuna. Si cel mai importat, sanatatea.
Bineinteles, nu te imbogatesti prin aceasta metoda, dar traiesti super decent. Extrem de rare cazurile cand te imbogatesti prin multa munca CINSTITA. Fara sa furi, pacalesti, inseli sau sa castigi la LOTO (doar daca joci), minime sanse de reusita. Sa fi corect toata viata, traiesti decent. Dar niciodata nu te imbogatesti. Nici nu 10 job-uri.
Deci, pentru intrebarea din titlu, raspunsul meu este: un job. :))
Restul de h en b – job-uri de care mai avem parte uneori, oricare ar fi ele, sa fie primite. ?
Nu zice nimeni de îmbogățire, ci de confort financiar. Ăla se face și în România, cu un pic de pregătire profesională, evident.
La mine sunt și lucruri sezoniere, nu montez decât pentru Youtube în anumite luni.
Un singur job, dar încerc să mă extind și prin alte părți, pentru mai multă independență.
Ce bine e la pensie 🙂 Nu-mi mai bat capul cu job-uri. Ma plimb cu trotineta electrica peste tot. Nu fac piata, astept curierii pentru orice achizitie. Pensia vine prin Posta romana si mai schimb o vorba cu postasul cand vine la mine. Nu detin si nici nu vreau sa detin vre-un card bancar si nici nu m-a interesat niciodata adunarea/raspandirea banilor prin conturi sau tot soiul de plasamente. Nu simt nevoia sa-mi bat cuie in talpa degeaba. Citat din alexje: „Sa fi corect toata viata, traiesti decent. Dar niciodata nu te imbogatesti.”