Ușor, ușor, se fac 2 ani de când am și televizor OLED în casă. Probabil o să vină vremea în care o să fac upgrade și Sony-ului din dormitor, dar mi-e greu să-l vând pentru că am fost atât de inteligent încât am aruncat o parte din suportul televizorului, nu mai am prinderile, așa că acesta va trebui prins în perete. Televizorul arată bine, dar nu poate fi comparat cu un OLED. A prins un pic de lag în meniu, de la update-uri, și cam atât.
Dacă tot a prins articolul cu NAS-ul am zis că ar fi util să vorbesc și despre televizorul OLED. Mă laud că am făcut alegerea asta pentru că îl folosesc ca background pentru poze și pentru filmulețele de pe Youtube. A fost chiar un imbold pentru mine, să încep și cu ceva filmulețe, asta pentru că îmi plăcea foarte mult cum se vede.
Nu vă gândiți că am ceva spectaculos acolo, ba chiar fac din rahat bici: un televizor, 2-3 lumini și-un teleobiectiv. Atât!
Stau puțin timp la televizor, rar văd câte un Netflix și câte un Youtube. Nu am un soundbar acolo și mi se pare că face mai mult diferența. Bine, și comoditatea patului are aport destul de mare.
În schimb, toți cei care trec pragul casei se opresc la televizor. N-a fost menajat deloc, chit că încercam eu să le sugerez oamenilor că este OLED și că trebuie să se miște ceva pe ecran.
Preventiv, am:
- redus sharpness-ul la minim(oricum, era mult prea agresiv pentru că și contrastul își făcea efectul)
- redus brightness-ul la 50%
- activat protecția pentru burn in și setat pe agresiv. Practic, când simte televizorul că stă un pic intervine un logo de la Philips care se mișcă, atât cât să nu fie probleme
Până acum nu este nicio urmă de burn in.
M-am jucat și cu ceva texte, ca să văd dacă-s aberații, dacă se vede pe undeva urmă de burn in.
Dacă ne gândim că există o generație mai nouă, cu mult mai multe protecții pentru burn in, eu zic că putem trece la istoric treaba cu burn in-ul. Și acesta nu este televizor venit ca sample de test, unde se presupune că le mai selectează înainte, e model de la raft.
Adaugă un comentariu