Sau străini. De obicei, eu apreciez pe lumea crescută la țară, e un pic mai dezinvoltă, mai comunicativă.
În orașe noi nu e orizontul atât de mare, poate ai șansa să vorbești cu câțiva pe stradă, poate pe scară și cam atât. Comunicarea e ceva mai limitată. Nu mă credeți? Duceți-vă în București!
[Citeşte mai departe…]Experiența a fost senzațională.
Cred că sunt vreo 3-4 ani de când zic că vreau să merg cu trenul ăsta. N-a fost să fie. Un amic a fost la cușetă, de la Timișoara, și mi-a trimis câteva poze, la un moment dat.
[Citeşte mai departe…]Aseară un amic și-a dat demisia. Îl simt și parcă eram eu acum 7 ani de când am plecat de la ultimul loc de muncă. Între timp, mă îndrept spre 34 de ani și parcă sunt pornit să nu mă mai angajez niciodată.
El a plecat gândit, cu o sumă deoparte, cu un mic business cu perspective. Evident, fiecare se uită diferit la suma aceea, pentru mine pare mică, eu nu zic stop unor lucruri nici la sumă de n ori mai mare, pentru el poate că este suficient. Dar fiecare își știe calculele. Perspectivele.
[Citeşte mai departe…]E mult zis dus la extrem, dar trebuie sa para si articolul asta ca are o valoare si pentru cei de pe Twitter. 🙂 Acolo e un grup mai mare de oameni care incearca sa discute problemele lumii, sa dezbata ce a mai zis Putin, sa mai duca discutia la ce a mai facut Orban sau sa ceara fel de fel de lucruri nationaliste. Desi traim intr-o perioada in care globalizarea se opreste si in care lucrurile ajung sa se faca local eu inteleg ca prin local inseamna Europa, Uniunea Europeana.
[Citeşte mai departe…]Altă discuție frumoasă ce a pornit din glumă, pe internetul românesc, acolo unde sunt bulele mai tari, pe Twitter.
La mine în familie se mai construiește o casă. De fapt, o renovare de casă veche de prin 1940(cu indulgență). Și au trecut toate etapele: racordare la utilități, probleme cu cablăraia, probleme cu muncitorii, parcă e apartamentul meu renovat acum câțiva ani de zile. De altfel, o să intru și eu pe tărâmul ăsta, iar, de la anul. Dar ușor diferit, nu vreau casă încă.
[Citeşte mai departe…]Folosesc mult prea puțin mașina din dotare. Pentru cine nu știe, am un Logan din 2006, bătrânelul 1.4 MPI. Nu sunt un fan al condusului, la cât de disperat eram să conduc în tinerețe, pe atât de puțin vreau să conduc acum.
În ultima vreme, am drumuri aproape săptămânale la București. Aș putea să mă sui în mașină și să zburd până acolo, dar prefer trenul. Fac și 20 de minute de mers pe jos până la gară, mă mai mișc un pic, iar pe tren îmi fac de lucru: dorm, tastez sau îmi văd de lucru.
[Citeşte mai departe…]Raportat la 2020, la tot ce s-a întâmplat în perioada aceea, cu atacurile de panică ale altor persoane din jurul meu, cu toată nebunia din jurul pandemiei, pot să zic că trăiesc cel mai bun an al meu. Profesional, sigur, personal, așa cum am mai zis, am făcut niște modificări și alegeri în viață. Pe unele le-am tăiat din prima, cu altele nu am mai avut răbdare ca în trecut.
[Citeşte mai departe…]Anii trecuți militam foarte mult pentru calibrarea imaginii, asta pentru că mi se pare normal ca noi să vorbim despre ceea ce creatorul a vrut să facă cu imaginea aceea. Dacă regizorul a vrut să fie roșu într-un cadru, nu e OK să îi dăm portocaliu.
[Citeşte mai departe…]Nu e clickbait. D-acolo vin! Mă bufnește și râsul de mine. Deh, e la 3 lea leșin al meu în viață. O dată am văzut sânge, mult sânge, de la o drenă de operație și poc m-am dus afară, iar eu de la etajul 1 am ajuns pe scări și am picat fix când am ieșit la aer. M-am trezit auzind jandarmii de acolo: „duceți-l la reanimare, doamnă!” Atunci m-am trezit instant și am zis că sunt OK, OK.
[Citeşte mai departe…]Deși nu am vizitat foarte multe zone ale globului, ci m-am mult m-am orientat „la sigur” în Europa, cred că am putut să îmi fac o părere despre tradiții, asemănări și diferențe. Mai mult, aș zice că am văzut destul de multe vloguri din zone diferite de Europa, iar fiecare țară, fiecare zonă are tradițiile ei.
[Citeşte mai departe…]
