La întoarcere, din Budapesta, am mers cu mașina spre casă. Știți că nah, în 99% dintre cazuri folosesc trenul. Sunt și excepții. Proaste câteodată că… am făcut la fel ca timp, ne-am blocat pe centură.
În fine, citeam în trecut despre experiența de la aeroport și îmi dădea cu virgulă. Nu înțelegeam. Eu care mergeam frecvent spre Otopeni ziceam că n-are cum să fie așa, că lumea critică fără rost. Știți bine că s-a mai întâmplat, la fel cum se întâmplă și în interior, cu renovarea. Ok, e nașpa, dar e mai bine ca înainte.
Dar niște parcări sunt mutate și unele blocate ca să se facă altele noi. N-am fost atent să văd câte avioane au aterizat o dată cu noi, dar nu era agitație la porți semn că era… oarecum liber. E și greu să îți dai seama de fluxul de oameni.
În parcarea asta improvizată pentru preluări e ceva demn de Albania. Nu de aeroport că Tirana e mic, ci de autogară. Mă simțeam în autogara din Albania, efectiv. Gigel de la pază nu făcea față, oamenii fiind obligați să întoarcă, mai ales doamnele nu aveau viziune să ia curba direct și efectiv era haos acolo. Necontrolat.
Am cam dat dreptate oamenilor ălora care se plângeau. Nu știu cum au gândit oamenii ăia… să pună tot fluxul de mașini acolo, toate dubițele alea care preiau călători, la grămadă cu taxiurile și cu oamenii normali.
Adaugă un comentariu