Pe 14 aprilie am scris de intervenția mea. A fost o recuperare mixtă, cu multe suișuri și coborâșuri. N-am trecut chiar bine inițial, dar asta și pentru că stilul de viață încerca să rămână pe poziții. Adică puțină mișcare, multă mâncare pe fugă, somn intermediar, ca să nu zic întrerupt.
Acum, chiar și pe timpul verii, m-am organizat total. OK, au fost vreo 2-3 zile cu stres din cauza situației, dar ușor-ușor mi-am făcut un ritm. Cred că a fost și norocul cu vremea. Mi se pare că a fost vara perfectă, cel puțin la mine în urbe. Nu foarte cald, nu foarte rece, numai bine. Aerul condiționat n-a funcționat până la ora asta.
Din moment ce trebuie să asigur un sistem de pastile pentru taică-miu și mâncare, cumva mi s-a format și mie un program. Vrei nu vrei, trebuie să mănânci. Avem și de dozat lucrurile că vreau să mai dau câteva kilograme jos, dar pare că o iau fix invers. Fac mișcare, dar mișcarea lui nu corespunde cu a mea. Funcționăm pe alt ritm, cum s-ar zice. Se rezolvă, oricum, asta, important e că am găsit un pic de echilibru cu celelalte.
Ideea e că abia acum simt că totul este OK. Abia acum s-a cicatrizat totul și cred că lucrurile sunt bune. Ar trebui să fie treaba 100% gata. Nici n-am mai fost la un alt control.
Aș recomanda tuturor un pic de atenție la mâncare că o să vă doară-n fund. La propriu. Incipient se poate rezolva totul din regim. Am primit mult prea multe mesaje încât să nu cred că e o problemă generalizată.
Acum na, tot sper că s-a învățat lecția și sper să nu mai revină. Teoria zice că ar reveni în câțiva ani, vedem cu practica… Ceasurile sunt senzaționale, chiar dacă ne uităm constant la cifre și se duc în bălării total. Dar măcar ai o referință. Bună, proastă, este. Am descoperit că Pixel-ul chiar are și o zonă pentru fibrilații. E totul promițător, lucrurile evoluează și pe partea de tehnologie. Adică mi-ar plăcea ca un ceas să vină să mă tragă de mânecă: tâmpitule, ia verifică-ți corpul, fă-ți niște analize.
Pe de altă parte, inclusiv plecatul ăla de nebun prin lume, pe modul homeless nu știu dacă mi-a priit. Era adrenalină până într-un punct… nu tocmai sănătos. OK, în ultima vreme, era un pic de anxietate ca să îmi fac un soi de program, dar… sper ca viitoarele deplasări să fie mai ok. Oricum, clar vor fi mai cumpătate. S-au dus vremurile în care făceam 5 orașe în 10 zile, din jumătate de Europa. Corpul meu efectiv nu e făcut pentru asta.
Plus că, de când dorm la program 22:00-6:00, mi se pare că pierd timp și energie dacă îmi ies din ale mele. Cred că îmbătrânesc, da.
PS sunt în punctul în care nu mai iau telefonul cu mine la baie.
PS2 o să revin cu actualizări de la controlul pentru keratoconus.
Adaugă un comentariu