Am făcut și prima operație cu anestezie rahidiana și tehnica stapler pentru hemoroizi

Acum că recuperarea își face treaba cred că pot să scriu câteva rânduri și despre experiența din ultima vreme cu intervenția mea.

Pe scurt, vă recomand să mișcați fundul și să vă rezolvați problemele din timp. E mai sănătos față de ceea ce am făcut eu. Sau nu am făcut!

La operația din 2015 medicul mi-a zis pe atunci: ai grijă la hemoroizi. Atât a știut să zică, apoi a plecat.

La 25-26 de ani habar n-am avut ce înseamnă asta și oricum la vârsta aia te doare undeva de orice. Mă bazam pe faptul că n-am o digestie tocmai bună și că bam: pot face orice. Nu funcționează chiar așa, 10 ani mai târziu grad IV de hemoroizi.

Se putea și mai rău de atât?

Posibil, din ce am văzut pe internet și din ce am întrebat la alții. Eu, aparent, am fost în grafic, inclusiv la intervenție. Evident, m-am comparat cu oameni de 50+ că eu am fost singurul nefericit de 36 de ani cu probleme atât de mari. Dar nici nu mai aveam alternativă.

Stat versus privat

Sunt adeptul statului. Chiar și acum am discutat că, de exemplu, la Ploiești s-a modernizat tot, tot. De la CT-uri la orice. Probabil că mai e ceva timp până ca medicii și procedurile să devină mai bune de atât.

Plus că voiam să stau cu 8000 de lei în buzunar. Dar la stat se decontează doar varianta clasică, variantă care este ceva mai greu de suportat și din ce am înțeles nici nu te dau acasă după 24 de ore.

Așa că am preferat să fiu mai sărac că banii se mai fac.

De ce am ajuns la operație?

Erau mulți cu tratament minune prin comentarii. Am vreo 3-4 articole despre asta și mulți cred că au rețeta succesului. Eu nu am experiență de medic și nu îmi permit să vorbesc decât ce-a trăit fundul meu, dar vă zic că un an jumătate am încercat să țin sub control lucrurile.

N-a funcționat. Doar a stagnat.

Și dacă la început de ianuarie nu m-am dat jos 5-6 zile din pat, dacă au mai fost crize și pe la finalul anului trecut am zis că trebuie să intervin că oricum nu puteam munci eficient. Cu alte cuvinte, nu m-am dus ca primul tâmpit să mă operez.

OK, șansele de recidivă sunt pentru operația asta, dar și pe cea clasică, iar pe internet se povestește mult de asta.

Dar erau mai multe probleme acolo, mai era și un polip format, s-a lăsat și fundul foarte mult, era complicat. De fapt, exprimarea mea de după operație a fost: „băi, am fund nou”. Eu nu puteam să fac igienizare OK, nu puteam să fac multe pe care oamenii le fac înainte. Știți da? Hârtia igienică nu există, vedeți că fundulețul e plin de lucruri pe interior. Acolo sunt problemele adevărate, eu acum trebuie să igienizez și să dau cu multă cremă!

Tratament luat

Înainte de intervenție nu prea luam tratamentul, în ideea în care simțeam că nu aduce niciun aport, ba mai mult unele îmi dădeau migrene foarte mari. După intervenție mi-am dat seama exact la ce este bun fiecare, la ce tip de durere mă ajută. Marele meu noroc a fost că pastilele au răspuns. Am cunoștințe care făceau fel de fel de combinații și tot greu le-a fost.

Intervenția în sine – la Clinica Roua

Am ales pe ăștia din considerente de procedură. Am vrut tehnica asta, am fost la controale la stat, mi-a zis statul că recuperarea e foarte grea și să dau drumul d-acolo, printre altele. Am ajuns la chirurg de la stat care face muncă și la privat, dar aproape de casă. La costuri cred că suntem cam pe acolo, inclusiv cu alte clinici.

Am avut și referințe bune despre medic, în plus, toată lumea mi-a zis: medic de peste 45 de ani, să aibă minim 10 ani de experiență. Chirurg specializat pe procedura asta: Carmen Ionică.

Cum a fost experiența la clinică?

N-aș vrea să critic, am nimerit oameni mișto acolo, dar și oameni mai puțini OK. Totul a început de la 20 de minute întârziate de mine având ceva pe WhatsApp și altceva zis la telefon (eu am venit în funcție de ce mi s-a comunicat în mesajul text). Adică am observat niște dubioșenii de la personalul mai puțin educat care era în continuă schimbare. Nici la consultații nu mi s-a părut că organizarea a fost foarte OK, dar poți înțelege când medicul mai face și alte acte medicale. Dar na, mă chemi cu 30 de minute înainte ca să stau alte 40 de minute. Privat, nu stat.

În fine, per ansamblu, n-au fost lucruri atât de rele, dar nici tratament de privat. O experiență de 3-4 stele din 5. Adică n-ai dat un ban și-ai stat în față.

Rezerva a fost, de fapt, de 2 persoane… dar chiar m-am bucurat de asta că am avut amândoi aceeași intervenție la interval de o oră și poți să mai ceri o părere, mai poți face o glumă ceva. Hostel la preț de 1000 de lei pe noapte.

Mi s-a părut că desfășurarea de forțe chiar a fost una măricică: medic, medic anestezist, 2 infirmiere, 2 asistente și cred că 2 fete care învățau. În lipsa mea de preocupare stăteam și făceam calcule: oare chiar e rentabil pentru ei să ia 7300 de lei de la fiecare ca să poată plăti oamenii ăia?! Plus 3 echipe (asistent+infirmier) de monitorizare în cele 24 de ore: adică alte 6 persoane.

Echipele astea chiar erau foarte mișto și ne-au tratat ca pe niște bebeluși. Bine, nu e ca și când aveam încotro, eram anesteziați de la brâu în jos, n-aveam cum să ripostăm. Eram complet neajutorați.

Doare?

Se face mult marketing pe durere, că e mai avantajoasă procedura asta față de cea clasică. Țin minte că un nene de lângă mine, la prima intervenție a mea a făcut pe clasic și se văita maxim pe atunci.

Aici tot ce a ținut de intervenție nici nu știu ce m-a lovit. Sperietura a fost legată de anestezia în coloană(rahidiana), dar așa cum i-am zis și medicului… a avut mână parfum și m-a durut mai puțin ca la branulă.

Atât țin minte din sala de operații că m-a întrebat dacă amorțesc, mi-au așezat picioarele și pa. Somn până când am auzit o asistentă că a zis: vedeți că s-a trezit pacientul. Adică habar n-am ce m-a lovit. Nu aveți de ce să aveți teamă, nu acolo e problema.

După, în primele 24 de ore, ești monitorizat de ei… după cum ziceam. Nu scapi de durere, dar inclusiv noaptea aveam butoane de panică pentru doamnele asistente: bam, veneau și băgau calmante în 2 minute erai beton.

Senzațiile nasoale au fost o dată ce anestezia a trecut ca efect și aveai senzația că trebuie să te duci la baie și nu puteai. 3 ore am stat să fac numărul 1 că 2 oricum nu era funcțional. Știam că e greu de la vechea intervenție, dar efectiv, te rupe sonda aia urinară.

Frica mea a fost despre problemele de acasă. Cum te descurci fără calmantele din branula?! Și așa a fost! Aici a fost mult mai greu, nu cele 24 de ore cu ei. Acolo erai pe mâna medicilor, ba chiar am avut asistentă de terapie intensivă… era OK.

Primele 3 zile de după operație au fost groaznice. Eu, băiat inteligent îmi amintesc că am zis la consult că dacă ar aș putea să iau laptopul. Mă vedeam ca la fosta intervenție: iau laptopul și muncesc cât stau p-aici. Nu-nu-nu!

Acasă a fost horror 3 zile. Am căutat pe forumuri și unele femei asemănau durerile cu nașterea. Suport durerea bine, de fel, dar a fost groasă. N-am deschis un laptop, n-am făcut nimic 5 zile. Nu se putea fizic!

Acum merg spre a 6 a zi și tot ce pot să vă zic este să nu consumați nimic solid la recuperare, este peste orice durere simțită până acum. Chiar am zis că am trezit niște vecini care nu mai sunt în viață…

Ca idee, habar n-am avut că antiinflamatoarele sunt atât de bune. Am luat ibuprofen ca pe bomboane, iar migrenele pe care le aveam de la anumite pastile s-au transformat în 20 de zile de tratament.