Traseu Ploiesti Brasov Cluj cu peripetii

In loc sa mă duc la facultate, sa învăț ca tot omul…(sau nu) am ales sa facem un traseu prin tara.

Am luat o mașină „împrumutata cu ziua” de la sora lui John și-am pornit la drum. Duminica dimineața când alții dormeau noi plecam ușor, ușor spre Cluj.

Dar n-a fost usor deloc. In afara faptului ca s-au adunat cam 1000 de KM de mers cu o „super masina”, am fost si singurul sofer.

N-ar fi fost o problema daca nu eram in Romania si… toata lumea stie cate autostrazi avem!

Inca de la predare-primire chei, masina a fost impecabila, picandu-i un stergator exact inainte( ma mir ca nu i-a picat o usa). Ce, doar nu iti trebuie stergatoare pe vremea asta frumoasa?! Sau brat de stergator?! Mai taie din ele…

Aveam muzica, era tot ce conta. Daca nu ar fi avut, ne pregatisem pe laptop cateva melodii de pe Youtube care sa ne faca sa uitam cum „toarce” motorul masinii. Cred ca era un opel astra de prin 97, V6, cu vreo 220 de mii la bord.

Am prins o vreme superba in masina, dar destul de racoare afara. Faceam 2,3 poze, fugeam inapoi in masina.

Pana am ajuns in Sighisoara. Aici am lasat masina intr-o parcare si-am luat-o la pas, sa vizitam cetatea si sa mancam ceva.

Pe langa cladirile superbe si oamenii care pastrau traditia veche, mi-a ramas ceva in minte. CERSETORIA. MARE!!!

Daca un copil fara talent a venit cu un desen facut de el si i-am dat 3 lei, a doua, a treia, a 4-a, chiar a 5-a oara n-am mai gustat-o. Ultima a pus capac. Am nevoie de 13 lei ca sa iau nu stiu ce de la spital.

Da, probabil un pachet de tigari sau ceva de genul!

Totodata „apreciez” si pe cei care au intrat cu masinile tocmai in cetate. De parca era parcarea lor! Cum sa mearga piciorul lor frumos 200 de metri? Le era atat de foame, pierdeau o gramada de calorii!”

Cam astea au fost punctele forte, in rest, chiar frumos. Mai jos ne-a chinuit talentul si am facut cateva poze.

Ne-am suit in masina si logic ca ne-am ratacit. In loc sa gasim un loc sa mancam, am plecat spre Targu Mures. Oricum, voiam sa mergem la Cluj, dar nu atat de repede.

Ajungi in Targu Mures, din priviri ne-am înțeles ca nu este cazul sa luam masa într-o cârciumă de acolo si am hotărât sa mergem la Real. A fost primul in drum, p-ala l-am luat. De pe drum eram obișnuiți ca localitățile sa fie traduse in doua limbi, dar in supermarket parca eram intruși. Toti se uitau la noi, chiar si noi ne uitam la noi, poate…eram murdari pe fata sau…nu stiu!

In stanga maghiara, in dreapta la fel, la cantarul de legume maghiara. WTF?!?!

Abia la casa, cand am intrebat politicos de-o toaleta ni s-a raspuns cu un accent ciudat: „vedeti …colo… dupa… tonomatul… ala”.

Am zis gata, sa plecam. Sa-i lasam in pace, mergem spre Cluj si, eventual, oprim pe drum sa mancam. Asta am si facut, printr-o superba vale am parcat si-am luat masa.

Si de aici incepe distractia!!!

Masina minune isi face aparitia. Dau o cheie, nu invartea nimic, dau doua chei, nimic.

Mi se aprinde un beculet si zic. OK, a fost in panta, sta inclinata masina, dupa vreo 2 telefoane la prieteni mai experimentati ca mine la masini, decidem s-o dam la vale…si s-o pornim ca si cum ar fi fost impinsa. A pornit!

Usor, usor, trecand prin multe localitati, cu foarte multe case interesante, rustice, cu model asemanator, dar si traduse in doua-trei limbi, am ajuns la autostrada spre Cluj!

Vorba vine autostrada, acolo cativa KM. Pe langa mersul ca melcul prin localitati, acolo chiar m-am „intins”. John chiar credea ca a vazut un OZN sau…hot dog-ii la 1 leu de la IKEA pe portiunea aia de drum.

Am ajuns intr-un final la Cluj, parcam si la fel ca in Sighisoara, am luat-o la pas sa facem poze, sa mancam ceva, sa „simtem” Clujul. Mi-a parut rau ca am ajuns tarziu si n-am reusit sa vizitam si Gradina Botanica din Cluj, stiam de la sor`mea ca este super acolo.

Pierdem noi vremea, ne bagam intr-o carciuma, era frig. Am comandat repede ceva de baut si-am hotarat sa mergem in alta parte. Si acolo era frig. Ce drq?! Astia n-au caldura si pentru noi?! Hai sa incercam la KFC, au wifi d-ala, ne uitam ce sa mai vizitam, etc… Acolo ne-am asezat strategic, langa un geam imens prin care oricum patrundea frigul! De foame am tacut din gura toti, am mancat si-am plecat.

Deja se intunecase, prietenii pe care ii stiam in Cluj, erau ba in Sibiu, ba prin alte parti. De cazat nu se punea problema pentru ca azi trebuia sa fim la serviciu toti… asa ca 5,6 ore hai la drum inapoi. Planificasem noi sa mai oprim pe drum, dar… masina ne-a tradat. Puneam contactul si nimic. Da fetele jos din masina, ia un clujean foarte dragut si hai sa impingem. A luat-o usor si…hai sa plecam spre Ploiesti.

GPS-ul lui John era genial, normal ca iar ne-am ratacit si…in loc s-o luam inapoi pe autostrada, am nimerit pe Turda si… am tot mers. Benzina sa mai fi fost ceva, asa ca orice popas faceam, lasam motorul pornit, sa nu cumva sa … impingem la masina!

Ne apropiam de rosu (va vine sa credeti ca masina chiar avea asa ceva?!?!) ne-am pus intr-un Petrom si-am bagat benzina cat sa fim siguri ca ajungem acasa.

Da-le incolo de opriri, macar in Brasov sa ajungem cu ea, daca pica de tot, gasim noi pe cineva sa ne aduca acasa, cam asa gandeam…La peco, cu un ochi la telefon, s-a dus dracul ambreiajul, am oprit motorul inainte sa o duc la pompa. NA MA!!! Blesemele ungurilor!! 🙂

Pe langa faptul ca oamenii din Cluj erau foarte primitori si sareau imediat, acolo chiar am observat ca nu a fost o intamplare, oamenii sunt mult, mult mai primitori si mult mai comunicativi ca astia de pe la capitala. Chiar glumeti.

Dupa sfaturile celui de la Petrom am mers pe-o scurtătură, de fapt era un drum de TIR-uri spre Brasov. Sa nu mai intram prin Mures, ci sa facem dreapta prin Ungheni spre o localitate cu A(am un lapsus acum) ca scutim niște KM. N-a fost drumul genial, chiar cu 2,3 cratere, dar am ajuns mai repede.

In Brasov totul a fost OK, chiar daca am fost de zeci de ori pe acolo, tot am dat cateva ture pe acolo. Nu voiam nici in ruptul capului sa nimeresc pe Cheia, eram dupa multe ore de condus, chiar nu voiam alte serpentine!

Si, pe la 4 dimineata, cu chiu cu vai am ajuns si noi in pat. Cel mai bun pat dintre paturi!