Acum câteva săptămâni cineva a venit la mine și mi-a povestit cu entuziasm că… vrea în Nepal. Mai apoi a venit și mi-a zis: „hei, plec în Nepal.” S-a și întors. Vie.
Cât de călător sunt eu îmi dau seama că îmbătrânesc și că pe unele lucruri chiar n-aș vrea să le fac. Adică am făcut și eu câteva compromisuri la viața mea, însă nu, parcă Nepal e mult prea mult pentru mine. OK, dacă deschideți Google și vă uitați pe poze vedeți peisaje incredibile pe acolo, dar și multă subdezvoltare.
Ori… parcă am îmbătrânit, nu mă văd ducându-mă acolo, cu toate că experiența de pe munte e faină. Ei au făcut expediție până la basecamp pe Everest, dar pe lângă vârfurile senzaționale… drumul nu părea deloc ușor. Ploaie, vânt, ninsoare. Parcă nu!
De altfel, de multe ori am reușit să merg în hostel, dar prin Europa. Strict pentru că este vibe diferit, de vacanță, dar condițiile sunt foarte OK. E impecabil în Europa, în timp ce prin Nepal… meh. Greu, foarte greu! Nici după dormit în sac de dormit parcă nu mă atrage. Dar să vedem pozele de acolo că i-am zis să scrie câte ceva de acolo.
OK, în orașe pare destul de interesant.
Adaugă un comentariu