Am cam făcut bășcălie de oameni, de probleme și cumva tendința era într-o direcție bună. Așa credeam noi. În fapt, n-am o confirmare și o înțelegere foarte OK pentru ceea ce se întâmplă pentru că „asistentul” din mine a vrut o jumătate de zi liberă în timp ce la consultație au fost ceilalți. Efectiv, a fost telefonul fără fir. Și cu toate detaliile din lume, am foarte multe lacune din ceea ce se întâmplă.
Din experiența de până acum, îmi dau seama că toată treaba cu AVC-ul e un fel de diabet de tip 1, dar ușor mai agresiv.
Noi am fost oamenii conștiincioși, pe cât posibil. Adică mâncare ușor în deficit caloric, cât să slăbească un pic, iar sarea scoasă complet. Tratamentul cu care a ieșit din spital deja era pentru un stil de viață total diferit. El făcea mișcare, ajunsesem să facem exerciții de echilibru, am început să îmi fac și eu câteva flotări, câteva chestii pentru bicepși, tricepși. Să fie stil de viață pe cât se poate de OK.
Doar că… au apărut amețeli. Una, pe bancă, afară în care era singur, singur. Ba chiar a plecat din „arie” încât acum are un Smart Tag de la Xiaomi non stop după el. Cert e că a amețit un pic imediat cum s-a ridicat de pe bancă. N-am știut cât de grav a fost, dar era semnalul pentru următoarea experiență.
S-a ridicat din pat, eram cu spatele și poc. A luat tocul ușii în brațe, s-a lovit ușor la tâmplă și-am repetat procedura de luna trecută: 112 și toate cele. De data asta au trecut aproape 20 de minute până când a venit un echipaj, au făcut un EKG, o tensiune luată cu al lor că aparatul meu deja nu mai citea corespunzător.
Am ținut legătura cu cardiologul și urmează încă o vizită pentru că, pare că tratamentul trebuie adaptat. Eu am scos un pic din ele, dar documentându-mă cu medicul diabetolog, cu farmacista, nu cu unul de meserie. Oricum, nu am nivelul lor de înțelegere. Încerc să prind din mers, să vedem cu ce putem jongla și să avem o liniaritate, o perspectivă.
Dar da, așa e când oamenii pe „tensiune mare” își cam bat joc de corp și n-au grijă de ei. Acum se pune și câte o căzătură, o amețeală din senin. Zic în ideea în care poate aveți și voi cunoștințe care nu prea-și iau tratamentul de tensiune.
Plus că un tratament pentru AVC efectiv nu prea există. Există niște anticoagulante, dar ele nu te ajută 100%. N-ai o garanție de normalitate. Sau că nu mai intervine încă unul. Și încă unul. La al 3 lea mă aștept să schimb pamperși sau mai rău. Cum ne-o fi norocul!
Îmi pare rău. Fruntea sus. Soacra are un leșin la activ în aer liber și unul acasă, nu s-a lovit la cap până acum, dar e sub tratament pentru hipertensiune de foarte mulți ani. Avea 20 cu 14 la un moment dat…
E mult de dus dar poate că va fi mai bine atâta timp cât sunteți atenți la semnale. Sper să se regleze tratamentul și să urmeze o perioadă mai liniștită. E greu și fiind la inceput, până se adaptează la noul stil de viață. Să fiți optimiști că ajută și asta la mobilizarea resurselor interioare.
Poate fi si de la deficitul hipocaloric. Si eu trebuie sa mai dau jos vreo 10-12 kile (de 10 am scapat deja) dar pe mincare strict vegana (si putina), ametelile si starile de rau sunt la ordinea zilei. Dupa 3,5 luni de veganism strict, analizele mi-a iesit mai bune decit in copilarie.
Dar asta e, precum pionierii, Tot inainte!
Cred că a fost un pic de tensiune.