Îmi dau seama că suntem proști. Și am fost proști, probabil din familie. Eu îmi asum prostia, dar îmi asum că vreau să mai și evoluez câteodată.
Eu mi-am cam bătut joc de corpul meu, mai ales de alimentație. Credeam că dacă ești mai „tare” poți să faci ce vrei. Sigur, până în 30, când corpul duce natural și nu apar probleme. Când mai pui niște ani încep și alte discuții.
Acum vreo 2 ani, poate un pic mai bine… am nimerit la niște activări cu sportivi. Pe vremea aia îi numeam sectă. Uite-i și pe ăia ce stau în colt și nu mănâncă toate prostiile. Erau chiar mizerii pe masă, dar ei erau cu pachețelul, cu lucruri gândite pentru ei. Am mai râs un pic, am mai făcut mișto, am plecat acasă.
Unul se opera de fund și ușor-ușor încerca să își rezolve niște probleme. 2 ani mai târziu mi-am dat seama că am fost prost pe vremea aceea.
Anul ăsta zic că m-am reglat. Nema balonări, nema chestii cu acid, mâncare mai atent și mai de calitate. Nu există: m-am săturat.
Tot anul ăsta a fost și întâmplarea cealaltă, cu taică-miu. Așa că am urmărit în timp real: tensiune, glicemie, puls. D-astea de om bătrân. Și la mine, și la el.
E incredibil cât de mult contează „benzina” pe care o bagi în tine. OK, ușor, ușor deja reduceam un pic din sare, zahăr aproape deloc mai adaug, doar ce mai iau din câte un fruct sau aliment, dar ușor, ușor am preluat și eu din obiceiuri. Mi se pare și de prost gust să pui în farfuria cuiva ceva că „nu are voie”, iar tu să pui separat. Cert e că s-au mai reglat lucrurile, mesele.
Eh, „cu cumpătare” și deficit caloric (ca să bifez ambele lumi) am reușit să stabilizez atât tensiunea, cât și glicemia încât să se mai scoată din pastile.
Am păstrat jurnal pentru tensiune de la externare încoace și, efectiv, toate valorile se reduc, ba chiar astăzi e prima zi în care medicul a mai tăiat din medicație pentru că tensiunea deja ajunge sub pragul normal și cară și pulsul după ea. Pe zi totul era bine, dar seara când tot tratamentul era „activ” de pe zi… valorile scădeau foarte mult. Tensiune mică, puls mic.
Am și găsit în prospect următoarea frazare: „în momentul în care nu reușești să ții un stil de viață sănătos completezi cu pastile”. Suntem pe sens invers momentan. Dar, efectiv, mi se pare incredibil cum funcționează corpul. Culmea, la mașină schimbi uleiul la timp, pui benzină bună, dar în corp băgăm toate rahaturile.
Ca alimentație, încercăm un 2-3 grame de sare pe zi, cu 3 mese principale și 2 gustări. La masă, interesul este să nu depășim 50-60 de grame de pâine și să fie un pic de deficit caloric ca să mai tăiem niște kilograme, să nu mai fie încadrat la obezitate. Mai mult pește, mai puțin pui și fructe de sezon. Plus mișcare zilnică, minim 4000 de pași pe zi. Aici e mai greuț, cadența a rămas pe la 90-91, dar tot e crescută de pe la 80. Adică de vreo 2-3 ori mai puțin ca un pas d-al meu.
Era în proces de slăbire de dinainte de probleme, dar nu atât de agresiv și totul era haotic. Obiceiuri proaste. A ajuns la 90 de kg (avea aproape 100 kg în perioadele lui „bune”) în condițiile în care are ~170 înălțime. Pe la 80-85 de kg constant altfel o să fie discuția. Să vedem dacă menține treaba asta. Nici n-am vrut să fie agresivă scăderea în greutate.
Vă recomand și vouă, dar și celor cu tensiune și probleme conexe să vă țineți de tratament și mai dați un ochi pe acolo, pe la medic. Deja frustrările încep să fie prezente, trece luna și abilitățile nu mai revin. E clar că e înainte și după AVC. E păcat să ajungeți în situația asta că sunt chestii banale de făcut.
Adaugă un comentariu