Money a făcut un studiu prin care sunt menționate 2 orașe de la noi: Timișoara și Cluj.
Aparent, ei zic că în Cluj și Timișoara mâncarea e ieftină, oamenii nu au poluare și alte lucruri.
Pato ar vrea să plece din România că tot e pandemie și prin alte locuri cică e mai mișto. Am auzit că e mișto în Sudan, mulți români au construit p-acolo.
Eu am zis-o și-o repet, încă sunt oportunități pe aici și lucrurile se mișcă ușor, ușor, iar mixtul ca turist câteva luni în alte părți din Europa mi se pare mai interesant decât o plecare definitivă.
Eu stau langa Constanta. In afara de faptul ca avem „marea” aproape, nu exista nici o alta facilitate sau beneficiu ca cetatean al zonei. Nu mai vorbesc de calitatea serviciilor sau de amenajarile aferente unui mare oras turistic (pista de biciclete, parcuri, spatii verzi, etc.). Nu mai vorbesc de administratia locala, se stie Mazare si ai lui au facut ce au vrut in ultimii 20 de ani. De exemplu, contractul cu firma de salubritate a fost incheiat pe 25 de ani!!!
Am vizitat Clujul si mi-a placut ca oras, e diferenta mare fata de Constanta. De locuit in strainatate nu stiu daca as vrea, indiferent unde stai vei fi vazut ca un imigrant. Prefer sa merg in vacante doar.
La voi oricum e mișto 🙂
In Constanta, de la 1 ianuarie avem o facilitate: vom plati apa cu 11% mai mult.
Nu sunt inca convins că aș face asta, dar probabil mi-as sacrifica viața, dorințele de dragul copiilor și a generațiilor viitoare de „patolini”. Momentan am zis nu trenului, pentru care aveam și bilet către Canada.
Misto in Sudan, au microbuze decorate fain.
Il urmaresc cand am timp, e natural si pe bune!
Scump!?
Traiesc deja in Belgia. Nu că am vrut sa plec de la bine… Romania m a crescut in stres de mic si cu frica zilei de maine ca nu am ce manca, îmbraca, plăti taxele la stat, fondul școlii, fondul clasei, doctorii, profesorii,etc..le știți și voi poate.
Pot sa zic ca sunt acum intr o viata noua si condiții foarte bune. Poate am cazut si n zona de confort dar toata viața am fost intr o continuă căutare și neajunsuri.
Aleg să răman aici.
Mai bine stați voi acolo în România că aici suntem deja prea mulți și sunt infinit mai mulți neintegrați decât integrați.
Dacă vin sirienii pe la voi pe insulă… o împărțiți în 2.
Umblă vorba prin sat că e sărăcie mare prin Spania și sirienii mereu au preferat țări mai bogate, gen Germania și Belgia, iar din marea invazie de acum câțiva ani nu știu dacă au mai rămas 10 sirieni pe insulă.
Oricum, la cum se mișcă treburile pe aici e foarte probabil că într-un timp relativ scurt o să dispară tot molozul social de pe aici.
Unde mi-as dori?
In trecut…
Da, bravo!
Da’ in ce perioada?! Prin ’70 a fost si bine si rau, inundatii, cutremur… dupa ’80 s-a stricat treaba, pe vremea lu’ Dej era naspa…! Grea alegere!
Dragilor, „studiu”… Am sa va impartasesc din viata mea de emigrant si cetatean al altei tari. Daca tu esti de undeva si te duci sa traiesti altundeva, se cheama in vechea limba romaneasca ca te-ai „stramutat”. Daca tot te stramuti din Constanta la Timisoara, e ca si cum ai emigra in alta tara. Terestru e „un voiaj”, iar cu avionul e acelas lucru ca si cand ai zbura oriunde in lume… De ce ar dori cineva din Bucuresti (orasul meu natal) sa traiasca in Timisoara??? De unde ma aflu eu, nu vad nici un motiv. Cluj??? Nici un motiv… Mai e un lucru de spus; nu cunosti obiceiurile locului, caracterele oamenilor, nu cunosti care e o „zona buna” si care nu e… Desigur ca venind dintr-un loc cum ar fi Vasluiul, toate zonele sunt „zone bune”, dar cred ca nu despre asta e vorba… Daca tot pleci si lasi in urma familie, prieteni si tot ce consideri apropiat, cum sa te muti la Timisoara sau Cluj??? Ca bucurestean, as putea sa-mi imaginez o viata la Brasov, pentru ca acolo este ceva, e muntele, e aer curat, si e o placere sa-ti petreci timpul… Parerea mea…
Toţi vreţi oraşe mari, oraşe aglomerate gen Bucureşti, Cluj, Timişoara, Iaşi, pe motiv că acolo găseşti mai repede un job, ori că salarii mai bune, ori că oportunităţi mai multe etc.
Eu sunt exact la capătul opus! Prefer un oraş mai mic, cât mai mic posibil, şi sunt ok cu un salariu mai mic (optimizez foarte bine cheltuielile), dar prefer să am linişte, să nu văd aglomeraţie, să nu văd traficul infernal şi să respir noxele din oraşele mari, stress mai puţin spre deloc etc… iar aşa ceva găseşti doar în oraşele mici de provincie, în comune şi sate. Viaţa în aceste locuri are un cu totul alt ritm, mult mai lent, ai timpul necesar şi liniştea să savurezi faptul că trăieşti.
Dacă n-ar fi poluare atât de mare în Ploiești chiar mi-ar plăcea aici. Mai puțin cu blocuri comuniste, mai puțin cu centrul orașului, mai puțin că nu rezistă business-uri p-aici pentru că e oraș aproape de București/ Sinaia. Da, oraș perfect. 😀 Noroc că avem parc industrial că altfel eram un fel de Mizil. Plin de suedezi. Ah, suedezi avem și noi 😀
Daca temperamentul,educatia si nu in ultimul rand, abilitatile personale de adaptare, reusesc sa te faca independent de lucruri, bunuri mobile si imobile, loc, spatiu, clima, relief, tehnologie, job, statut social, material, spiritual, etc., poti trai oriunde, atata timp cat respectivul loc se afla pe Terra.