Europa mi se pare floare la ureche. Să te duci în nord este doar o experiență a buzunarului, să știi că îți mai rămân bani să te întorci, să te duci în Spania sau Italia deja este ca și cum te-ai duce printre români.
O experiență diferită a fost Transnistria. Diferită și ciudată pentru că eram efectiv aerieni și noi nu știam că vom da de o graniță în Moldova sau de tancuri pe lângă noi.
Dar te descurci, te înțelegi cumva.
În Asia, deși zic de ceva timp că tot o să merg câteva luni pe acolo, n-am făcut niciodată pasul. Tot analizez, tot mă orientez, deși au fost câteva ocazii, chiar propuneri de a merge inclusiv în Bali chiar cu o parte din costuri suportate de alții. Dar… am zis pas.
Regulile de la noi, mersul lucrurilor este oarecum același, ești protejat ca turist. Până și de banalele vaccinuri stai deoparte, în timp ce prin alte părți mai ai o febră galbenă, mai ale o Denge. Situații la care corpul nu e pregătit.
Dar în India?!
Știu că în UK am dat de o indiancă și din vorbă în vorbă ne-a tot recomandat să vizităm India că e frumoasă.
În principiu, nu mă plâng de condiții, rezist destul de bine. Totuși, nu este un vlog în care să fi văzut ceva OK în India. Efectiv, mi se pare din altă lume, nu înțeleg cât trebuie „să te regăsești” încât să te duci acolo.
Bă, de când tot zici tu cu Asia aia.. să știi că s-a scumpit …Zici că ești Isărescu la cât tot calculezi.
Nu, India, iese din calcule orice-ar fi, dar am găsit bilete de avion cu 500 de euro spre Asia. Înainte de asta nici măcar pentru bilete nu mă uitam. E un pas, nu?!
Bai frate, cred ca au trecut ceva ani de cind iti tot recomand o calatorie cu Transsiberianul St. Petersburg – Vladivostok si-ndarat. Daca scapi cu viata din ea, ramine experienta de neuitat… 😀 .
Intr-adevar, despre India nici nu poate fi vorba. In India nici macar indienii (aia get-beget) nu se mai simt bine, UE + UK stau marturie in sensul asta.
Acum scriu de pe Transsiberian.
Cat timp calatoresc cu copilul mic nu sunt dispus sa ies prea mult din zona de confort. De fapt nu e musai confort ci niste riscuri asociate. Anul asta Egipt mi-a lasat o mica amprenta mintala, asa ca pana la final de an ma reincarc cu europa.
Cand nu o sa mai calatoresc cu copilul voi fi dispus si la experiente mai hard.
N-avem cum sa nu iesim din zona de confort cand schimbam locul, iar cand facem asta nu pot exista decat trei situatii, indiferent ce-am alege. Confort similar, extraconfort sau subconfort. In rest, totul e la fel, fiindca totul se intampla deocamdata pe aceeasi planeta. Oriunde, lumea e impartita in doua, saracie maxima si bogatie maxima, turistii alegand de regula, media ponderata in functie de varsta, timp, buget sau curiozitate. Se spune ca daca schimbam locul, schimbam norocul, dar nimeni nu spune daca-l schimbam in bine sau in rau. Ramane doar sa ne lamurim la fata locului. Este cam la fel cu zicala „cine nu risca, nu castiga”. Ma amuza zicala asta. Optimismul face minuni. Nimeni nu spune „cine nu risca, nu pierde”.