Mi s-a dublat „tariful” pe care îl dau la sănătate. Culmea, cei mai mulți bani îi dau pentru controalele la ochi și la dinți. Logic că nu sunt decontate, nu pot să le bag nici la cheltuieli pe firmă. Că deh, ochii nu cu munca s-au stricat. Nu, nu.
Pentru analizele anuale(pe care vă îndemn să le faceți) costurile sunt de maxim 300 de lei la privat. Dau de 20 de ori mai mult la stat.
[Citeşte mai departe…]Deloc?
Cam ăsta ar trebui să fie răspunsul dacă te iei după doctor Mihail. Altfel, creierul ți se face din ce în ce mai mic. S-au făcut studii pentru asta, aparent.
Nu este vorba nici măcar de cantități, chiar dacă bei mult sau puțin o să îți facă probleme.
[Citeşte mai departe…]Când ai probleme la ochi sau, mai exact, când ai avut operații, primul lucru pe care îl faci când te întâlnești cu un seamăn de-al tău este să întrebi: cum a fost operația?!
Eu am făcut operație de keratoconus acum ceva ani de zile și am scris pe blog experiența pentru că nici naiba nu scrisese pe atunci de asta și nu aveam punct de reper.
[Citeşte mai departe…]Nu știu dacă voi pleca prea curând într-o nouă „expediție” printr-un citybreak. Așa cum am mai zis-o, mi-a cam pierdut cheful pentru așa ceva și motivația e alta în perioada asta.
Mă mai apucă un pic nebunia când mă uit peste poze și observ că în Ploiești n-am nicio șansă să fac poze decente.
[Citeşte mai departe…]Am fost la urgențe și nu era ca la televizor. Ar fi mers un titlu d-ăsta pe emoție, dar de fapt și de drept, am dat o tură de vreo 2 ore pe acolo pentru ceva oarecum minor.
Ceva probleme la ligament, la umăr, pentru colocatară. Nimic grav, doar te blochează să muncești o săptămână și bagi niște concediu.
[Citeşte mai departe…]Încă de când eram mic am fost obișnuit cu „rație de zahăr”. A fost un cumul de factori, dar evident, când te uiți în spate îți dai seama că parcă nu a fost așa de rău. Sora mea s-a îmbolnăvit de diabet de tip 1 pe la ~17 ani. Eu aveam până în 11 ani și nu înțelegeam atât de multe. Cert este că din momentul ăla părinții au redus la maximum zahărul din casă. Ani de zile la noi nu s-au făcut prăjituri sau, cel mult, îmi „palmau” mie câte ceva. Dar rar. Cer este că niciodată n-am fost pofticios. Mă uit ciudat la oamenii care poftesc la orice. Pot să abțin, mai ales dacă am niște mâncare gătită.
[Citeşte mai departe…]Raportat la 2020, la tot ce s-a întâmplat în perioada aceea, cu atacurile de panică ale altor persoane din jurul meu, cu toată nebunia din jurul pandemiei, pot să zic că trăiesc cel mai bun an al meu. Profesional, sigur, personal, așa cum am mai zis, am făcut niște modificări și alegeri în viață. Pe unele le-am tăiat din prima, cu altele nu am mai avut răbdare ca în trecut.
[Citeşte mai departe…]Nu e clickbait. D-acolo vin! Mă bufnește și râsul de mine. Deh, e la 3 lea leșin al meu în viață. O dată am văzut sânge, mult sânge, de la o drenă de operație și poc m-am dus afară, iar eu de la etajul 1 am ajuns pe scări și am picat fix când am ieșit la aer. M-am trezit auzind jandarmii de acolo: „duceți-l la reanimare, doamnă!” Atunci m-am trezit instant și am zis că sunt OK, OK.
[Citeşte mai departe…]Ajutați maică și un bătrân ramolit pe aici. Am observat că, de când am învățat să înot(am făcut-o pe la ~30), iau destul de multă apă la ureche și efectiv îmi țiuie câteva zile.
Am citit că ar fi ceva dopuri și te ajută la băiță.
[Citeşte mai departe…]Nu cred ca spaniolii au descoperit apa calda. Nici italienii, dar cumva oamenii aia sunt mult mai organizați ca noi din toate punctele de vedere. Încă sunt ani in fata in care ar trebui sa învățăm lucruri de la ei. Sa preluam ce este bun si sa adaptam local. Nu trebuie sa reinventam roata.
[Citeşte mai departe…]
