Anul ăsta a fost unul dubios. Îmi amintesc că era noiembrie 2025 și eu încercam să caut un medic care să mă rezolve cu normalitatea. Tot credeam că viața o să revină la normal după o lună. Ce să vezi, cu tot privatul din lume, mi-a luat 3 luni să fac operația, încă o lună să îmi revin efectiv, ca mai apoi… să vină și problema cu taică miu.
Oricât te pregătești de treburile astea că nah, ăsta e cursul vieții, în realitate lucrurile nu funcționează. Mai ales că nu sunt așa cum ți le planifici. Ca idee, până să se întâmple nebunia aveam 8 proiecte în derulare. S-a oprit un pic totul.
Dar nici nu aveam perfecțiunea înainte. Multe lucruri sociale nu le făceam din cauza problemei mele. Posibil să fi fost și o scuză pentru că domeniul ăsta de comunicare e greu la căpuț oricât de ancorat ești la realitate. Sau încerci să fii.
Îmi amintesc de un amic care mi-a zis o vorbă, acum mulți ani. Omul a zis: băi, e important să ai hobby-uri.
După ani îmi dau seama că mai toate hobby-urile mi s-au transformat în serviciu. Într-un lucru de făcut bani. Știu că-s foarte tranzacțional în orice fac. Mi-am dorit să mă duc în direcția asta, la un moment dat. De când nu mai e un salariu fix, de când am vrut să grăbesc stabilitatea și „pensionarea” cumva am monetizat tot ce s-a putut. Bine, tot zic că sunt domenii conexe, într-o oarecare măsură. Dar…
Posibil să fi fost înainte de pandemie discuția, dar țin minte că ziceam: cum ar fi să fac conținut din vacanță și să fie parteneriate. Și acum țin minte că aveam un vivo în mână pe vremea aceea. Ei bine, 5-6 ani mai târziu… nu doar că s-a întâmplat asta, dar fac mutre. Nu mi se pare că mă mai motivează asta. Au fost și problemele de sănătate, probabil s-a format și un pic de fobie, dar din exterior se vede frumos, din spate e mult prea multă muncă.
Și e greu să pleci în „vacanță” și să nu te mai motiveze. Admir pe cei care reușesc să vadă toată lumea. Să vadă peste 100 de țări. Eu m-am oprit la Europa. Nu mai există motivație!
Acum, în Budapesta, am făcut câteva poze mișto și vremea a fost bună. Dar meh, nu mai e ca la prima ieșire din țară. Am și văzut de 3-4 ori orașul, iar în 2024 am fost cazat fix în zona aia. Deja aveam totul în minte. Acum doar am bifat o croazieră seara, în loc de una pe timpul zilei. Bine, și compania a fost diferită. Meh!
Îmi dau seama că da, lipsesc hobby-urile. Călătoriile fiind îmbinate cu lansări efectiv nu mai aduc o motivație. Scrisul rămâne job, video rămâne job, iar pozele și filmatul încă sunt joburi și ele.
Am mai încercat cu bricolaj, dar departe de mine să am răbdarea necesară. Și îndemânarea. Da, îmi place să am lucrurile funcționale, mai nou pentru că am petrecut și mai mult timp cu ai mei parcă am descoperit curățenia aia obsesivă. E un paradox că nu eram așa. Chiar mă bucur când testez aspiratoare, dar hei, ce naibii să zici despre ele că mai toate fac curățenie.
Cel mai probabil o să fie o perioadă de sport ca hobby. Mi-am propus de mult să scad colesterolul natural, fără pastile, dacă nu… apelez la statine. Deja am bifat 2 rânduri de analize proaste și acum tot vreau să iau niște ceasuri ceva la teste cât să mă oblige un pic să ies mai des.
Da, concluzia e că e greu fără hobby-uri. E greu când devin serviciu.
De multe ori lucrurile se reglează de la sine, fără să-ți îți folosești voința activ. Ceva de genul…îți place un lucru și începi să-l practici și uiți de muncă.
Nu cred că ar trebui să fie și hobby-urile pe o listă de Task-uri de îndeplinit. Ar fi tot o muncă…