Primesc, în seara asta, un telefon de la un amic. Știam că tatăl lui are aceeași problemă pe care o are taică-miu și că trebuie să se opereze. S-a programat, a făcut analize, a făcut tot ce trebuie. Cu trimitere, cu așteptat, cu tot ce trebuie.
Mă sună în seara asta să îmi spună că nu poate să îl opereze.
Nu există suficient sânge și să mergem să donăm. Îi trebuie o adeverință prin care să dovedim că am donat pentru taică-su.
Din păcate, i-am răspuns negativ. Nu pentru că nu aș vrea, ci pentru că prima și ultima dată când am fost la donat… mi s-a făcut rău. Se pare că nu sunt suficient de ok pentru a dona. Așa că l-am refuzat.
Dar a reușit să găsească alte persoane care să doneze. Dacă puteți… ar fi bine să donați. Chiar ajutați să nu se mai întâmple cazuri de genul.
Cand eram mai tanar, donam in fiecare luna asta inainte de 89′ , recunosc din interes, o zi libera si o masa de pranz gratis la un restaurat muncitoresc, am donat si dupa, aveam un carnet, aveam facilitati la analize, desigur aveam si multe donari, as dona si acum dar am o pacoste de tensiune. Daca esti sanatos e bine si acum, cred ca se mai da si ceva dar e bine si pentru organism daca pastrezi o anumita ritmicitate, il inveti sa lucreze altfel.
Ajutati daca puteti cu o donatie, e lucru mare!
Eu am o problemă similară, îmi place ideea de a dona, dar de la ace mă ia cu leșin și mi se îngălbenește fața. Nu știu dacă e o chestie fizică sau psihică..
Io n-am treaba cu lesinuri si alte alea. M-am dus sa donez o singura data si mi-au cerut nu stiu ce cacaturi birocratice ca peste tot in Romania si m-a luat cu sila…