Și închei și seria de articole despre Albania

Am fost în Albania. V-am mai zis? V-am zis! V-am povestit și că mi-a plăcut acolo, da?

Nu am plecat cu nicio așteptare, dar albanezul a știut să facă treabă. Să îți zâmbească, să se uite la tine ca la un turist, să îți rupă 2 cuvinte în engleză, în italiană. Fain!

În principiu, oameni săraci, cei bogați erau în mașini scumpe și se uitau la fel de arogant ca ai noștri. Am prins o fază în care un „gibon” stătea fix înaintea celei mai aglomerate străzi din Berat pe avarii și nici după ce i-au dat de vreo 10 ori cu sirena de poliție nu a plecat de acolo. A trebuit să îi bată vreo 3 minute în geam ca să mute mașina. Toate ca toate, dar noi nu mai suntem acolo. Sau nu la vedere. Asta apropo de cei care tot zic că România nu a evoluat în anii ăștia.

Joburi care la noi nu mai sunt

Noi am înlocuit totul cu tehnologie. Plătești cu cardul și iei biletul de tren, de autobuz sau măcar ai o cartelă. Ei încă mai au peste tot tonete cu oameni care vând abonamente și vânzători de bilete în interiorul autobuzului. Dacă este autobuz mai mare sunt chiar 2 controlori. (în special la autocare)

La aproape fiecare trecere de pietoni mai mare, în special pe centură vedeai un polițist care dirija traficul. Sau încerca. Nu știu dacă era poliție locală, dar mult prea mulți agenți în trafic. Câteodată părea că mai mult încurcă. Pe de altă parte, au extraordinar de mult trafic, dacă nu sunt ținuți în frâu…

La cazare am avut pe cineva care ne-a gătit. Mâncare aproape locală, cu influențe italiene. Foarte OK. Dar n-am mai întâlnit în Europa treburile astea. Îți bagă bufet suedez și aia e.

Agricultura era făcută de măgar și om. Uitându-mă că noi avem motocultoare de câțiva ani de zile… pe când acolo piața era încă neexplorată. Oamenii erau cu sapa în mână, iar totul era manual, mai ales la măslini.

Partea faină e că agricultura asta manuală însemna gust OK la aproape tot. Inițial, aș fi zis și prețuri mai mici, dar nu, unele lucruri erau destul de scumpe și nu neapărat de calitate. Niște exemple aleatorii, roșii fără gust, banane scumpe, poate mai scumpe decât la noi.

Nu e chiar Republica Moldova, sub nicio formă nu este Tiraspol, dar Albania este în spate rău. Eram și noi acolo pe vremuri. E păcat că noi ca nație suntem învățați să vedem doar răul, că e țara nașpa, că suntem din lumea a 3 a. Sub nicio formă! Mă uitam cum povestea germanul de țara lui, cât de sigur era de germana lui, că este una dintre cele mai vechi limbi și că au pus bazele englezei, că multe cuvinte din bavareză sunt exact engleza. N-aș putea să vă pronunț în text, dar a făcut comparații cu americanul și… foarte ușor se asemănau lucrurile.

Da, pot fi mai multe posibilități din punctul ăsta de vedere în vest, dar nu înseamnă că nu sunt și dezavantaje acolo. Că puteam evolua mai rapid, cu siguranță, dar nici noi nu suntem cel mai inteligent popor.

Gata, e ultimul articol despre Albania. Mi-a plăcut mult acolo, a fost diferit de ceea ce am experimentat până acum. O să încerc să mai caut experiențe de genul, mai ales experiențe locale.