Nu știu dacă e neapărat vorba de generalizare, dar eram și eu un pic încuiat la minte. Să nu zic un pic cam prost. 🙂
E drept, în România, haina face pe om. Am observat asta ieșind în alte țări și văzând că mulți își bagă șutul în modă.
Poți face orice, poți să te îmbraci oricum, nu auzi vorbe: „ia uite cum e îmbrăcat ăla.”
La noi, însă, imaginea vinde. Poate și respectul cuiva ține de așa ceva. Așa am crescut, așa ni s-a întipărit în minte.
La început gândeam că dacă butonezi un pic mai mult calculatorul poți să te îmbraci oricum. Calculatorul oricum n-are ochi pentru tine. Doar tu-l privești.
Ajungând în presă, în primii ani, mă durea în bască de cum mă îmbrac. Cât mai clasic, un blug și-un tricou șifonat.
Făcând pasul spre altă televiziune, cu un alt contact cu oamenii… a trebuit să mă modelez ușor, ușor.
Nu știu dacă a fost o chestie voită sau nu, dar e clar că dintr-un blug și un tricou trebuia să treci la pasul următor.
Din fericire, din punctul meu de vedere, a fost bine că n-a fost nimic impus. Nu ni s-a impus să venim cu cămașă, ci doar să facem treabă. Să slujim partidul. (glumesc, nimeni nu-ți cere asta, înțelegi tu, în timp, cum stau treburile). Pe mine, oricum, m-au durut în paișpe de atacurile de genul pentru că eu am lucrat în presă, pe partea tehnică, n-aveam nicio treabă cu cine pupă în fund și de ce.
Ideea e că venind mulți oameni mai mult sau mai puțin importanți, oarecum mi se părea ciudat să dai ochii cu un om și tu să vii ca de pe gârlă.
Ușor, ușor am trecut spre sacouri și apar tot mai multe în garderoba mea. Bine, au început să apară și tot mai multe modele casual.
În altă ordine de idei, nu pot să nu înjur miniprix că o ard aiurea cu comanda mea de vreo 2 săptămâni de zile. Așa e când idiotul cumpără și plătește online.
Când eram Team Leader ma îmbrăcăm doar casual, nu prea conta cu cine dau fata în fata, ținută în sine ma ajuta pentru ca stăteam prea puțin la birou și mai mult pe teren.
Când am fost promovat, cam toată garderoba s-a schimbat. nu știu dacă mai am 3 perechi de blugi, însă am vreo 11 office. Am o grămadă de cămăși, doar ca le port mai mult la ocazii unde trebuie. La birou am încercat sa înlocuiesc cămașa cu tricouri simple, pulovere sau bluze tip cămașă.
Am observat ca ținută de job s-a instalat în viata mea, când ies la plimbare, ies aproape la fel ca la job, rar ma îmbrac mai „sportiv”.
In Romania haina il face pe om pentru ca in cazul multora hainele sunt un adevarat lux si exista inca o cultura de a cumpara haine doar cu ocazia sarbatorilor.
Raportate la nivelul de trai preturile la haine sunt scumpe si de multe ori mai scumpe decat in vest.
Nu știu, dar chiar au început să fie prețuri din ce în ce mai accesibile. Că e de firmă, deja e „cocalarism”… Acelea probabil că sunt mai scumpe. Dar trebuie să înveți să-ți cumperi ce-ți trebuie și de unde trebuie.
Da, încă e gândirea primitivă „de Paște, de Crăciun îmi iau haine noi”. Dar e România, nu e Palma de… Mălin.
Hello, mi-am permis sa citesc articolul dumneavoastra. Da, asa este, nu trebuie sa generalizam. Dar se spune ca exceptia confirma regula. Am lucrat de-a lungul timpului in tot felul de medii. Nu stiu daca este permis sa exemplific ce fel de medii au fost dar incerc sa ma fac inteles. O vorba din batrani spune ca „haina il face pe om”. Da si nu. Eu am facut o extrapolare si am continuat acea vorba. „Omul face … pe haina”. Am crezul ca am fost sclipitor si inteligent gandind si spunand asa. Viata mi-a dat dreptate partial-color (alta vorba din strabuni-recte perioada Elcrom, Telecolor, Cromatic, Goldstar, Alfa, etc.). Desi lucram in I.T. intr-o banca fosta romaneasca falimentara devenita austriaca prin absorbtie, trebuia sa avem o tinuta office cu toate ca nu aveam tangente cu publicul. Viata grea pentru mine care am fost, sunt si voi fi vamaiot, flower-power, boem, rocker, nonconformist, anti-sistem, non-violent, etc. Mi s-a parut extrem de penibil sa stai la patru ace si sa te bagi pe sub echipamente, mese de lucru, head-enduri, tragand de cabluri, mutand echipamente, adica acea munca de service tipica I.T.-istilor. Ni se impunea „uniformizarea” garderobei. Am plecat de la banca respectiva prin transfer la cea mai renumita companie (un apendic romanesc la mama americana) producatoare de echipamente pentru printare, scanare, multiplicare,etc. Acea companie multi-nationala a impus aceleasi reguli mai ales ca lucram in numele ei la sediul central al bancii mai sus mentionate. Nu este simplu sa lucrezi la costum cu tancurile de toner, cu developer, cilindri, fixing-film, tot felul de substante nocive si toxice pentru curatare (asa zise ecologice, dar cancerigene demonstrat stiintific). Eram un fel de salahori la costum. Ce poate fi mai penibil? Si asta ca sa dam bine la poza. Si surpriza a fost de-a dreptul naucitoare pentru mine. Colegii americani erau liberi sa vina imbracati in orice fel. Da. Cam asta este. Concluzii? Pareri? Cu siguranta ca nu trebuie sa generalizam. Dar pacat ca ne complacem sa devenim „vedete autohtone” cu forta.
Cu respect,
Pheno
Salut Pheno.
Sunt în asentiment. Eu am fost în TV, dar pe tehnic. Dacă în IT ai o rețea, un switch, niște servere aranjate frumos, eh în TV ai un cablu pentru orice. 6 camere? 12 cabluri, încă 6 pentru alimentare sau încă 12 pentru audio. Mixere, compresoare, practic sute de cabluri cu care intrai în contact.
Poate că nu erau probleme în fiecare zi, dar am mai pățit-o.
Neavând ceva impus, oricând am putut să „mixez” ținuta. Sigur, mi-o luam de multe ori că, știi și tu, în mantenanță, cu hardware vechi oricând poate pica orice. Și, inevitabil, din alb ajungeam negru acasă…
Ușor, ușor am avut exemple de oameni de la care am învățat niște chestii faine legate de ținută.
Nu, nu sunt nici pe departe ok, dar putem să învățăm, să fim un pic mai atenți cu noi.
Deci numai eu am ramas ultimul mohican la care i’se rupe de toate astea?! :)))))
Ai o scuza. Ești însurat!
Alta intrebare? :)))))))
#rezist
Nici eu nu mai sunt insurat! =)))
Era o vorbă interesantă:
Oamenii îmbrăcați la 4 ace lucrează de obicei pentru un băiat în bermude și șlapi. Ținuta contează până la un anumit nivel 😀
Ca bine zici … sediul MS in JERMANICA, asteptam toti ca fraierii sa apara dita’mai CEO’ul … toti la 4 ace (mai putin eu) toti transpirati (mai putin eu) … si apare un tip de vreo 30 de ani, slapi verzi brotacel si niste pantaloni trei sfert de blugi … tot un zambet, molfaind ceva dintr’o punga … saluta radios pe toata lumea … era chiar el, ala in slapi si bermude pentru care lucra toate costumele de acolo (mai putin eu)…
Mă pe o parte ai dreptate, însă ține foarte mult și de ce fel ce oameni ai în jurul tău. Eu până să mă angajez la firma la care sunt acum, trebuia să mă bărbieresc tot timpul, să am ținută ok etc.. Acum, șefii mei sunt mai nebărbieriți decât mine, sau toți avem o ținută de datacenter, adică.. fiecare se îmbracă cum vrea atâta vreme cât nu pute pe lângă el totul este în regulă. Iar atmosfera din jur este una de prieteni, nu de office.