A ajuns să mă dispere Facebook-ul ăsta. Pe lângă faptul că pierd timpul pe acolo din ce în ce mai mult( tot încerc să mă stăpânesc și să nu mai trollez pe acolo), începe să mă și agaseze.
M-am jucat cu pagina de Facebook de la muncă. Pus câteva poze, niște anunțuri programate și ceva muncă benevolă.
Eh, de atunci, parcă a luat-o razna.
Zici că din 2 în 2 articole îmi bagă câte unul pe care îl văd doar eu și mă întreabă dacă doresc să promovez postarea.
O fi foame de bani și la ei, or fi și ei în criză, poate că scad acțiunile, dar mai lăsați-mă. Nu vă dau bani. Nu acum.
Le-am dat si eu 2$ zilele trecute.
Și ți-au mulțumit?!
i-au făcut statuie :)))
Ca lui Arsenie Boca?!
=))
…de ciudă !!!
Și eu am ajuns cam la aceeași concluzie: raportul dintre timpul pierdut și informație utilă asimilată este extrem de disproporționat (cam 1:0…). Prin urmare, zilele trecute am decis să șterg șterg tot ce îmi generează conținut pe wall, astfel încât să nu mai am nici un motiv să intru.
De două zile parcă e altfel viața 😀
Și eu am tot șters și dat unfollow, dar tot nu pot să țin pasul cu el…
Păi ce e de ținut pasul? Dacă nu ai surse de conținut, de ce ai mai intra acolo? 🙂
Da, dar mai sunt și prietenii. Ăia mai pițiponci au unfollow, dar alții…
Păi vezi? Aici ai greșit! Eu am șters TOȚI prietenii.