Radicalizarea noastră, a tuturor

M-am uitat, într-o dimineață(a se citi 3 AM) peste vreo 100 de articole vechi dintr-ale mele. Foarte vechi, de când încă aveam serviciu și nu stăteam singur pe plantație, în fața unui calculator.

De atunci au fost perioade cu suișuri și coborâșuri, dar mi se pare că nu ne-am dus în direcția care trebuie.

OK, blogurile erau într-un soi de pionierat și nimeni nu știa cu ce se mănâncă, însă textele și comentariile erau la un alt nivel.

Am nimerit printre lucruri despre politică, fotbal. Scriam fix ce dorește lumea. Cancan. Dar un cancan prost, dacă mă uit acum în urmă. Nu mi se pare că făceam ceva util, să transmit ceva, ci puneam la dispoziție un spațiu în care fiecare era liber să își dea cu părerea.

Și acum încurajez discuțiile, dar mi se pare că nivelul nostru de informare este oarecum diferit. Cel puțin, avem o înțelegere diferită a lucrurilor.

Dar felul de a scrie mi se pare că a evoluat și nu în cel mai bun sens. Lumea a trecut printr-o pandemie, trecem printr-un război, cel mai probabil și o recesiune și stresul se simte. Parcă devine insuportabilă o discuție ce ar trebui să fie relaxantă, pozitivă. Să nu ne dăm în cap printr-un monitor.

Poate că și rețelele de socializare au făcut asta și cumulul de știri negative din toate direcțiile. Dar în trecut puteai să ai o opinie despre UE, sistem de pensii, mici conspirații, despre bani fără să pară că vine cineva să îți dea în cap pentru că ai o opinie contrară. E clar că în 5-6 ani cu toții am experimentat multe, dar ne-am și radicalizat. Până la urmă, nici eu nu am adevărul absolut, nici altcineva din comentarii, oricare ar fi el.

Altfel, sunt în curs de ștergere a câteva sute de articole. Mă îndrept spre 6000 de articole pe blog, dar multe mi se par că nu sunt suficient de reprezentative azi. Plus că mi-am impus să aduc la 99% poze făcute de mine, să renunț la tot ceea ce înseamnă poze din exterior.