Că tot încep restricțiile și, tare mi-e că vor fi pentru ambele tabele, dar și pentru cei care sunt în afara sistemului(ăia nedeclarați sau ăia care nu pot face înțepătura) am zis că trebuie să merg la film. Inițial, am vrut să merg la Complet Necunoscuți, dar am ajuns la singurul film rămas pe acolo și anume: Maligant – încărcarea răului.

[Citeşte mai departe…]

Deși nu mai fac atât de multă editare video ca înainte îmi place să fiu atent la ceea ce se schimbă, ca nu cumva să rămân în urmă. O țin pe modul backup. Oricum, vrei nu vrei, la un moment dat, ai nevoie să faci editare.

În fine, Davinci este un pic cam rudimentar la editarea video simultan. Premiere Pro, din punctul ăsta de vedere, au făcut pași importanți cu opțiunile de cloud.

Eh, mi-au ajuns hardurile după ceva timp pentru NAS și acum am mai mult spațiu de manevră. Așa că mi-a trăsnit mie o idee să fac editare oricând, de oriunde, direct de pe NAS.

Davinci Resolve folosește PostgreSQL pentru baza de date așa că nu trebuie decât să te folosești de docker și să îți faci de lucru în proiecte.

[Citeşte mai departe…]

Observ că apar tot mai mulți termeni „complicați” pe la magazinele noastre. Un pic de marketing, lucruri ambalate frumos!

Mă uitam, zilele trecute, să iau un ibric de pe eMAG. Dintr-o căutare interesantă am ajuns pe la tigăi și mi-au apărut câteva noi elemente. Între timp, aceeași opțiune am văzut-o mai peste tot.

Cumva, știți că de anul trecut ANPC a făcut câteva modificări privind politica de prețuri și care ar trebui să reglementeze un pic online-ul. Să nu mai fie atât de multe campanii dubioase, ale unor magazine de pe la noi.

[Citeşte mai departe…]

Ploiești este un oraș mort din punctul de vedere al serviciilor medicale. Atât spitale(poate maternitatea să fie ok, dar nu cred că mă încadrez p-acolo :D), cât și orice altă intervenție o ai de făcut. Operațiile le-am făcut întotdeauna în București, fie că au fost minore, așa cum a fost acum 6-7 ani de zile, cât și cea de la ochi de anul trecut.

Din punctul de vedere al serviciilor medicale dentare nu știu dacă am de zis prea multe. Nici nu am avut experiențe foarte neplăcute, încă nu am făcut implantul pentru o măsea, dar experiența Cristinei a fost mișto. După maxim 1 an i-a picat implantul. Cel mai probabil, lucrurile nu au fost bune de la început, țin minte că au fost făcute numai radiografii, nu și teste de compatibilitate ale corpului cu noul implant.(lucruri pe care le-am aflat ulterior). Poate, în timp, o să-mi fac și eu curaj să fac implant. Vedem!

[Citeşte mai departe…]

A fost, recent, o conferință de la Panasonic în care prezentau o cameră nouă. În mintea mea, stai că lansează un MFT. De fapt și de drept, nu au lansat ceva atât de senzațional pentru gustul meu, dacă mă gândesc că există Panasonic S1H pe piață.

Asta pentru că noua cameră, Panasonic BS1H, este de fapt o adaptare a S1H-ului. M-am jucat o săptămână, în Grecia, cu S1H, l-am văzut recent la o conferință, e impunător, fie el și cu rig, ba chiar s-au tras ceva producții cu acesta, evident cu lentile adevărate, nu cu jucării, așa cum avem noi.

[Citeşte mai departe…]

În mod normal, nu știu dacă ar merita un articol dedicat. Mare lucru nu ai de zis despre Gallipoli, ci că trebuie să îl bifezi. Să mergi la plajă, să mergi să vizitezi întreaga zonă.

Ajungi destul de greu acolo, în zona mai turistică. Cum ziceam și la articolele anterioare, nu prea ai cum să-ți iei o informație corectă de la oamenii ăștia, fie tineri, fie mai bătrâni. În Lecce, când mi-a zis o ospătăriță dacă să ne vorbească în engleză, spaniolă sau italiană am rămas blocat. Aici… dădeam din mâini.

[Citeşte mai departe…]

O fostă colegă de serviciu a cumpărat o carte pentru cel mic. Cartea se numește: învăț să încerc. O carte vândută la Jumbo, o carte Made in India, că deh, China nu ne mai place.

[Citeşte mai departe…]

Lecce a fost ultimul punct al călătoriei. Sau mai bine zis, cel mai îndepărtat. Așa credeam eu până am ajuns să ne dăm seama că 3 nopți și 4 zile sunt prea multe pentru a sta în Lecce. Cât să mergi în terase, cât să umbli hai hui?!

Așa că din 4 zile am ales că în ultima mergem spre Gallipoli, iar în ultima zi să ne întoarcem spre Polignano a Mare. Am fi mers din a 2 a zi spre Gallipoli, dar din research-ul făcut la fața locului, n-am găsit autobuz care să plece spre zona aceea. În mod normal cică era, dar cum e o pandemie… n-a fost să fie, așa că am mers ziua următoare, ca să profităm de o zi, dacă tot stăm în tren aproape 3 ore(dus întors).

[Citeşte mai departe…]

Ne-am amuzat cu toții pe Twitter de necazul lui Mark. Eu am fost mai darnic și i-am luat și niște acțiuni, să fie bine mai târziu, că tot erau bani de aruncat p-acolo, dar… trecând peste asta, oamenii nu prea au backup și cumva totul s-a adaptat la rețeaua lui Mark.

Internetul nu moare, el merge mai departe, cu și fără Mark.

[Citeşte mai departe…]

Am migrat un pic spre Apulia. Tot Italia este, dar ceva mai aproape de Lecce și orașului îi zice Brindisi. Am ajuns tot cu trenul și am plecat din Monopoli. Există și ceva aeroport în Brindisi, îi zice Brindisi Airport sau Salento. Mai nou, sunt zboruri directe spre România.

Transferul durează tot 40-45 de minute și costă aproximativ 6 euro de persoană. N-aveam nicio legătură cu ceea ce se întâmplă pe acolo, așa că prima ideea a fost să mergem în port și să vedem ce avem de făcut. Eh, pe acolo am dat de foarte multă poliție, jandarmi, armată. Am zis WTF?! Hai să plecăm d-aici.

[Citeşte mai departe…]