Zilele trecute m-am întâlnit cu un fost vecin, iar reacția lui a fost: „tot pe jos, tot pe jos”!? L-am considerat un salut, asta pentru că… deh, știe că se pune praful pe mașină în parcare. În zona mea de interes mă plimb într-o arie de 5 km în care am acces la majoritatea lucrurilor. Îmi permit să mă mișc 40-50 de minute, dacă tot stau toată ziua și butonez un PC.

Nu sunt băutor de cafea. Sau nu unul activ. Mai degrabă, mă ajut de cafea în momentele în care nu mă mișc suficient, iar digestia nu își mai face treaba. Ca de exemplu, după Spania eu nu am mai făcut mare activitate, tot încerc să ajung pe o linie de plutire și să zic: băi, azi doar scriu sau… băi, azi doar montez video. Sunt pe modul: fac asta că e mai urgentă.

Mi-a fost frică de faptul că Apple va putea să ia fața celor de la Microsoft privind experiența de utilizare. M-am înșelat. Sigur, eu sunt utilizator de Windows, nu de Apple, e normal să am totul la îndemână, să îmi fac setările instant. În 45 de minute am avut un sistem actualizat, gata de muncă, de pe care deja tastez primele impresii.

Nu este o perioadă bună pentru nimic. E instabilitate. De multe ori și eu mi-am luat-o pentru că am făcut calculele proaste. Dar sunt experiențe din care sper să învăț. Eu nu pot să mă arunc înainte, tatonez foarte mult și îmi trebuie multă siguranță în condiții de relaxare destul de mare.

Mi-a recomandat Google un articol despre Zeiss și am zis să fac un articol despre lentile foto.

În 2018-2019 parcă am trecut pe Sony. Am butonat și tot butonat informații despre lentilele foto. Era o varză în capul meu despre tot ceea ce înseamnă Sony pe mirrorless și obiective foto.

Nu ne trebuie impozit progresiv, ci amenzi… progresive. Amenda ar trebui să fie o corecție, nu?

Doar așa cred că am rezolva și cu banii la bugetul de stat și cu regulile de pe șosele.