Până să vină „împărțirea lumii” băgam pe toată lumea în aceeași oală. Acum pare că avem o separație și putem eticheta repede. Mai bine, mai prost. Putem și merge spre generalizare…
Am salvat discuția de mai jos, dar ideea articolului o aveam de mult timp, ușor cu alt context.
Țin minte o discuție în Wiesbaden cu niște români legată de politica vremii. Era subiectul cald de anul trecut, era complicat. Pe atunci încercai să găsești explicații. Între timp, au tot venit oameni cu idei mai bune. Un exercițiu bun a făcut Valeriu recent. E un punct de plecare.
Stăteam și mă gândeam mai departe. Eu am fost învățat de mic să economisesc. Am avut și „job” să caut cele mai bune oferte, iar din 2012 încoace parcă e un stil de viață. E valabil pentru orice. Pentru mine e plăcere, e motivație, în timp ce unii obosesc în stilul ăsta. Un exemplu recent: sub nicio formă n-aș da 12 lei să schimb un bilet de tren pentru 20-25 de minute de așteptare. Sau dacă aș putea economisi 5 lei aș face-o instant. Efectiv, cred că le iau ca recompense.
Captura de ecran de mai jos este dintr-un grup de economisire. Acum să țineți cont că este la modă să vorbești că e bine în țară față de afară. Și e adevărat, sunt unele meserii ce funcționează bine și aici. Acasă!
Depinde unde vrei să te uiți: la oameni care fac milioane de euro din afacerile lor sau să te plângi lângă cel cu minim pe economie. Alegeri!
Dar apropo de frustrări, mai ales ale celor de afară, mi se pare că pătura celor care n-au reușit e cea mai vocală. Mai ales dacă se chinuiesc pe afară și nu reușesc să pună nici 300 de lire pe lună deoparte. Cred că este și un exemplu perfect al Angliei de după Brexit, că mai toți cei din generația mea s-au cam întors din Anglia. Îi număr pe degete pe cei rămași.
Acum na, fiecare știe cum își „rezolvă” viața, dar vă dați seama cât de frustrant este să muncești departe și să nu reușești să răzbești. Să nu poți pune măcar „zeciuala” aia deoparte pentru un frigider, pentru o boală neașteptată. Așa cresc frustrările. Altfel, văd că pe internet, pe Threads și X tot mai mulți care nu sunt buți, ci efectiv stau în chiria lor de pe undeva din lumea asta și consumă câte ceva apoi înjură pe internet. Mi-e milă de situația lor.
N-ai cum să generalizezi, dar poate că dacă nu reușești nici departe poate că e și o problemă de abordare?!
Noi acasă am deprins de ceva timp dragul de a economisi. Am plecat de la ideea de a pune deoparte ca sumă de urgență o minimă care să acopere cel mai scump electrocasnic din casă, un 5.000 lei. Am devenit între timp obsedați de ideea de a economisi și a aduna ca hamsterii iar anul ăsta avem de primit o dobândă de vreo 5.000 lei. Plăcută acea senzație de securitate și siguranță.
Mă bucur mult!
Nu trebuie să fie obsesie, ci stil de viață, să fie zeciuala aia pusă deoparte.