O, ce dramă! A nins și anul ăsta!

Mi-am impus să fac un număr de pași zilnic, în ultima vreme. De vreo lună îmi iese și în unele zile pașii sunt alerți. La vară aș vrea să fie mult mai multă activitate și construiesc la asta.

Așa că nu m-a oprit o zăpadă să ies din casă. Dacă în mod normal ies în cartier acum am prins ocazia și-am dat o tură până pe centru. Aveam în cap să fac și niște poze mai interesante, dar ar fi trebuit să mă hotărăsc un pic mai devreme, până să înceapă activitatea, să plece lumea la serviciu.

La 7 abia se deszăpezeau 3-4 mașini, iar de circulat se circula decent pe… principale. Noroc a fost că a nins frumos, nimic viscolit, nu s-a format gheață dedesubt. Acceptabil în oraș.

Evident, condiții de iarnă: o mașină de la poliția locală a rămas blocată în mijlocul intersecției, câteva mașini blocate în alte intersecții de parcă au uitat cum se circulă pe zăpadă și că nu e cazul să blocheze intersecția. Ideea e că s-a circulat.

Dacă ar fi fost toaletați copacii și dacă ar fi dispărut cablurile de pe stâlpi poate că lucrurile nu erau atât de tragice.

Pe modul unui fost coleg de serviciu: „dar ce n-a mai nins și în alți ani?!” mi se pare că dacă nu ieși din casă în momentele astea cu zăpadă și doar citești comentariile de la postările primarilor o iei la fugă. Zici că e calvar pe străzi! Că nu s-a mai văzut zăpadă până acum.

Nu știu, dar când e certitudine ca acum că ninge eu aș face ca în pandemie: work from home sau cu transportul în comun. Pui și vestita hârtiuță la geam că poți circula și orașul devine funcțional.

Ah, astea 2-3 zile cât ninge nu știu dacă e cazul de gleznuțe goale. E de bocanci. Așa a fost întotdeauna. Că ce-am văzut…