Ne place să ne validăm…

Stăteam un pic și mă gândeam la capra vecinului. Știți și voi că noi, ca oameni, preferăm să ne uităm în tabăra celuilalt și să vedem ce face și cât de bine face lucrurile. Și aș vrea să ducem discuția în zona pieței de muncă și a domeniilor de activitate.

Probabil că ego-ul ne spune că avem 2 mâini și 2 picioare și că putem face orice. Din păcate, lucrurile nu stau deloc așa.

Să zicem că noi suntem ingineri. Facem o facultate, ne ducem la o firmă de profil și începem să râdem de vecinul: „păi bă, tu oricum nu te pricepi la nimic, oricând aș face ce faci tu ca faci bani din nimic”

Vecinul curios din fire încearcă și el să facă bani din același nimic. Observă că nu e chiar așa de ușor pe cât pare și că, probabil, trebuie mai multă implicare decât a sta într-o cârciumă și de-a verifica un cont de Facebook.

Dar plăcerea noastră este de a ne valida ego-ul și de a spune că și noi putem face asta.

Da, am și eu 2 mâini și 2 picioare, gândesc și eu, dar poate că am o viziune diferită față de un care a făcut un lucru ani de zile. N-aș putea da cu trafalet dacă toată viața am pus doar degetele pe tastatură, așa cum n-aș putea să asamblez o mobilă ca un care face asta.(scriu articolul în timp ce-mi bâzâie nenea la pat 🙂 )

Altfel, punem etichete și încercăm să ne validăm că suntem mai buni decât vecinul, că ceea ce facem noi e mai important și mai valoros decât ceea ce face celalalt. De fapt și de drept, toți suntem o parte dintr-un puzzle.

E loc pentru fiecare și fiecare ar trebui să își știe locul, „părticica lui de teren”.