În ultima perioadă, m-am axat foarte mult pe mâncare făcută acasă. Se gătește destul cu mâncare cât mai OK. Cât mai sănătos că s-au adaptat și rețetele: nu foarte multă sare, zahărul doar din an în paște și… sper să duc și mișcarea la alt nivel.
Cert e că, prin România, nu prea am mai consumat la cârciumă. Cred că am 3-4 ieșiri anul ăsta în care să dau cu cardul. În rest, doar în afară am consumat.
Cred că am ajuns 1 la 1 cu prețurile din Europa. În unele situații chiar aș zice că am „învins”. Sigur, încă n-avem fine dining ca p-afară că acolo clipești și îți iau banii, însă deja cred că i-am ajuns din urmă.
Pentru travel e bine, adică știi că dacă reziști în partea asta de țară reziști oriunde.
Am nimerit la Păstrăvăria Doftanei săptămâna trecută și n-am scăpat de ~100 de euro în 4 persoane. 4 euro o bere în condițiile în care acolo, de fapt, era un fel de autoservire. Bun, dar țin minte că la o vizită anterioară aveau și ospătari, nu doar oameni la debarasare. Fluxul a fost OK, n-ai ce să te plângi, dar ca idee.
Am băgat pentru prima dată burger de pește, iar ceilalți tot ceva pe bază de pește. Șoc, nu?
În București, în schimb, mă așteptam să fie 15 euro un burger și 5 euro o bere. Mereu a fost la nivel de Europa. Totuși, nu m-a dat neapărat pe spate Carul cu Bere, dar nici rău n-a fost. Problema este că, în Ploiești, sunt destule locuri cu prețuri d-astea, dacă vrei să stai jos. Și, în niciun caz nu sunt veniturile de București.
O altă problemă ar fi că mai vedeam oferte pe internet. Stau pe TikTok pe d-astea de food. Văd prețuri la jumătate în anumite localități. E discrepanță mare!
Nu știu dacă cineva cu venituri de sub 5000 de lei pe lună își mai permite să iasă atât de des.
Îți scapă multe nuanțe aici și nu știu dacă e chiar corect – adică e ca și donșoara aia cu mișelinul din Italia, mai ieftin ca în București, cu tot cu avioane.
În primul rând ce mâncare și unde nu e calitativă? Nu poate să te dea pe spate orice local, dar umblând prin țară mi se pare că dai greș tot mai rar, dacă ești puțin atent. Prețurile au crescut peste tot, evident, dar și cheltuielile tuturor, de la salarii, la utilități sau combustibil. Până la urmă dacă la foodcourt-ul unui mall plătești pe un meniu simplu 40-45 de lei, cât să coste același lucru la un restaurant? unde apropo, e gătit mai bine.
Vorbești de calitate, dar dai ca exemplu berării sau bistrouri. Cât despre 1:1, unde? eu în București am mai mâncat la un bistro (Coco sau ceva de genul) lângă hotelul unde stăteam, undeva pe Mihalache – burgerul era vreo 50 de lei, mai ieftin ca în Timișoara. E altceva în schimb la Indigen sau Closer to the Moon, unde e mai de fițe. Cât despre restul Europei nu știu ce să zic, în 2015 am fost oripilat că în Barcelona berea locală era 5 euro, localuri fără mari pretenții, dar în zone turistice – mi-e greu să cred că pe acolo a rămas 5 euro. Și nu e corect să compari cu vreun local mic de pe o stradă obscură, care fix în ziua aia are reducere la berea casei.
În orașele mari au apărut multe localuri cu bucătărie variată, când vrei să mănânci o carne bună ai unde. Dacă vrei niște fructe de mare din nou, ai unde, dar asta nu înseamnă că orice bodegă o să te servească cu creveți de calitate. Am mâncat în Timișoara sushi care m-au impresionat, cu icre de somon, caviar și wagyu – cât să coste astea, cât un piept de pui la grătar?
E scump însă să mănânci în oraș, asta așa e. Dar după părerea mea ar trebui ca fiecare să-și stabilească prioritățile să mănânce la restaurante ce îi e greu să facă acasă.
În Barcelona, în zona turistică, am dat 15 euro pe bere pe Las Ramblas, înainte de pandemie. Bine, era d-aia mare, cred că avea 1 litru.
Între timp, cred că a mai crescut mult prețul.
Ideea e că prețurile la noi s-au adaptat la vest.
Din cât am vizitat eu Timișoara, se mănâncă mult mai bine acolo față de București. Strict raport calitate preț. În București, da, cum ai zis și tu, sunt variante OK, dar nu la 50-70 de lei.
Nu stiu de unde s-a impamintenit ideea ca Bucurestiul geme de oameni cu bani. Evident, in comparatie cu judetele cu adevarat sarace din Moldova sau Oltenia, cistigurile sunt mai mari.
Insa, vorbind acum de oamenii de rind, daca excludem corporatistii, expatii, staff-urile firmelor ceva mai rasarite si-or mai fi 1 – 2 categorii, grosul bucurestenilor este departe de a duce o viata lipsita de griji.
Sa mai amintesc de pensionari (nu speciali) care reprezinta un segment apreciabil din totalul populatiei adica aproape jumatate de milion?
De cind m-am pensionat am timp si chiar circul mult prin oras, aproape toate restaurantele pe linga care trec sunt aproape goale. Si asta la orice ora din zi. Rareori vezi cite 2 – 3 clienti.
Iar restaurantele cu adevarat exquisite le numeri pe degetele de la 2 miini.
Bai frate, am avut ieri un soc ca deh, cam rarut la carciumi. In Bucuresti, 2 portii de cartofi, 7 mici (4+3), 2 cola – 135 lei.
Daca au fost la Capsa sau Athénée Palace, poate a meritat. 😉
25 de lire parcă am dat pe burger în Londra, iar berea 6 lire. Ușor-ușor, prindem din urmă vestul.
Astazi, intr-un mall de mina a 3-a, o portie (mica) de legume gratinate = 29 lei. Le-am urat pofta mare.