Sper să fie ultima postare referitoare la spitale de anul ăsta. N-am avut un an așa de prost, din punctul ăsta de vedere, niciodată. A început sor-mea, am continuat eu, iar asta a fost cea mai dificilă experiență. Semnalele sunt bune și acum a trecut pe salon, se recuperează bine. Dacă până acum lăudam Elias-ul, că la terapie chiar e impecabil, pe salon e mai dificil. Nu rău, dar nici bine. Estetic se mai pot face lucruri, dar ai de toate p-acolo, iar mâncarea părea și ea OK. (azi aveau ceva ostropel cu o bucată de carne) Deh, nu ești la plajă, dar se poate și mai bine.
Medicii nu mai sunt așa de comunicativi, cel puțin cei mari. La terapie fiind un pic de barieră de acces, stăteam maxim 10 minute, ne dădeau mult mai multe detalii. Pe salon deja nu mai ai aceeași supraveghere.
Tot cred că lucrurile au evoluat destul de mult în spitalele publice, deși na, îmi iau informația parțial că doar trec p-acolo de data asta.
Azi, în drum spre Elias, ca aparținător am primit pentru prima dată un mesaj de feedback, un SMS în care trebuia să povestesc experiența efectivă. Era mesajul referitor la spitalul din Ploiești, cum a decurs toată procedura, cât de rapid a venit salvarea, ce medici l-au băgat în seamă, dacă ni s-a vorbit urât sau dacă au fost timpii mari de așteptare.
M-am mirat. E vorba despre HospitalNet, bănuiesc că e vorba de ăsta. Am găsit și niște prețuri aici căutând mai multe informații.
Din punctul meu de vedere, la Ploiești totul a mers șnur. Oi fi fost și sub adrenalină, dar nu cred că s-au pierdut nici 2 minute. Avem noroc că avem și punct de salvare aproape, la vreo 10-12 minute de mers pe jos și, efectiv, încercam să îmi dau seama cum naibii de au venit atât de repede. Apoi la UPU, cum ziceam, impecabil. Sigur că era bine ca intervenția era OK să se facă și local, dar pe de altă parte, condițiile și echipa de medici din București sunt mai OK. Plus că era plină secția de astfel de probleme, au „tiraj”. Asta am zis și în feedback, e dubios să n-ai cum să faci intervenția local că n-ai personal competent. În apărarea lor, urmăresc că tot dau anunțuri și nu vin oameni pe post.
E întrebare în formular și de șpagă, dacă s-a solicitat ceva, în vreun fel. Nimic, sub nicio formă pe nicăieri. O singură insistență am avut atunci să avem medic pe ambulanța de transfer. Prin comentariile de la recenziile de pe Google de la Elias, dacă vă uitați, mai sunt însă situații în care lumea se mai plânge de asta.
Oricum, lucrurile se schimbă ușor-ușor și în spitale. Da, e un mediu al naibii de greu, mai ales când oamenii sunt speriați, când trebuie să ai grijă de oameni cu mari probleme, dar până la urmă, exact ce vorbeam cu oamenii din salon: ei și-au ales meseria asta, vine cu bune și cu rele.
Sper ca de săptămâna viitoare să uitam ușor-ușor de astfel de evenimente și să fim și funcționali, să fie 8 ore de somn legate.
Adaugă un comentariu