Cred că a ajutat un pic frâna asta trasă, în ultima perioadă. Am fost la relanti, am refuzat multe lucruri, am mers pe zenmode. Sunt articole bine, nu sunt articole… aia e. Nu învârt eu lumea. N-am mai programat ca înainte, n-am mai fost disperat să fiu primul. Să am video la 7 zile, așa cum aveam target. Cred că nivelul de stres s-a redus la minim pentru că anumite lucruri chiar erau duse într-o zonă nu tocmai plăcută. Deja îmi apărea ceva ce părea a fi dermatită pe față și acum văd că s-a cam retras.
Recuperarea nu a fost atât de ușoară pe cât mă așteptam. Uite că, cu toată planificarea mea, ca în ianuarie să scap de tot de probleme… suntem aproape de mai și lucrurile scârțâie. Rubricile le fac din pat, nu prea funcționează statul în fund pe termen mai lung, iar pastilele încă fac parte din viața mea.
Culmea, aveam și niște arsuri pe la stomac. Sunt curios să văd dacă se vor mai manifesta în viitoarea deplasare. Am văzut deja televizoare pe anul ăsta, știu la ce să mă aștept de la noua serie, dar o să fie și un test pentru mine.
Am divagat, totuși.
În perioada asta am urmărit conținut destul de mult. Oameni pe care, în trecut, îi urmăream pare că au făcut și ei un pas înapoi. Unul este Peter Lindgren. Eram fascinat de ce imagine avea, era și el Sony user, testa la rândul lui lucruri. Îmi plăcea.
Doar că odată ce faci conținut mult, mult, nu prea reușești să consumi. Mă uitam că s-a plafonat. Probabil și algoritmul, dar nici el n-a mai reușit să facă chestii wow. Suntem mulți așa. Bine, eu încă descopăr lucruri pe video. La mine e mai simplu, nu-s la nivelul lor.
Fan al lui Gerald am fost, însă. Efectiv, am luat lumină de la el și îmi plăcea că se duce tot mai tehnic pe subiect. Și avansa, și avansa cu chichițele. Până am văzut 2-3 ieșiri ale lui pe Twitter și Threads. De acolo mi-am dat seama că a obosit, deși, față de Peter… canalul lui funcționează.
Și dacă iese din zona tehnică… și nu face doar un rebranding… mi se pare o pierdere pentru comunitatea foto. Bine, îi dau dreptate, aparatele foto, oricum, au ajuns într-un punct foarte bun, în care creativitatea contează mai mult decât tehnica. Toate fac lucruri mai mult ca… OK.
Pe de altă parte, cu toții ajungem într-un punct de confort. Alergi întâi că vrei să demonstrezi, că vrei să mănânci și pas cu pas găsești și alte priorități, alte motivații.
Mă gândesc iar la mine: încă îmi place să filmez evenimente pentru știu că am de evoluat și de lucrat cu oamenii, nu sunt convins că mai vreau să montez de la alții și probabil voi pune stop anul ăsta, dar ai total altă perspectivă când nu alergi de foame.
Suntem tot mai obosiți… Nu știu de ce…
O pauză e bună oricând.