În primăvară, am zis că mă joc cu Disney+, dar n-am mai apucat. Eh, a venit treaba asta cu televizoarele și, implicit, am testat și Disney+, să văd diferențele, să mă joc cu unul, cu altul.
Aplicația este mișto, dacă mă uit strict tehnic. Din punctul de vedere al titlurilor nu mă pricep atât de mult, eu m-am uitat să văd cum e redată imaginea, la ce calitate.
Nu este chiar bitrate-ul pe care îl ai de pe un material de pe server, dar fac ce fac și se vede foarte, foarte mișto. Îmi place.
Mai mult, am zis că aprofundez un pic tot ce înseamnă IMAX Enhanced. Sunt unele televizoare ce suportă acest lucru și vom auzi tot mai des de asta. Că este mișto și aduce un plus imaginii.
Când pasionații de imagine vin și zic: ia uite ce mișto este IMAX cred că ușor, ușor se duce și ideea de BluRay.
Oricum, dacă în afară încă este moda pentru a cumpăra materiale pe DVD sau BluRay, la noi vremurile astea efectiv au apus. Numeri pe degete oamenii ăștia.
Ce evolutie…
Pe vremuri, pentru imagine aveai 3 butoane mari si la late (asta la cele color ca alea B/W n-aveau decit 2).
Acuma am ajuns sa dormim prost daca n-avem gamutul culorilor reglate de nu-s care mare calibrator. Al carui tarif e in functie de faima…
O tristete inconturnabila te umple daca stii ca nu-ti permiti o calibare profi, sa se stoarca totul din amaritul ala de 4:4:2
Dar precum functia creeaza organul, tot asa si producatorii ce ne-au dat zeci (sute) de reglaje, au facilitat aparitia faunei competente dispuse sa-ti reg(u)leze nu-s ce nuanta din spectrul vizibil. Evident, totul la ‘pretul corect’.
Eh, totuși, Panasonic a făcut magie pe partea de calibrare. Atât de multe opțiuni, atât de mișto.
Asa cum am mai scris si cu alta ocazie, dupa citeva secărici nu stiu cit de mult mai contează.
Cu toate ca, mi-amintesc cu drag, prin anii 8 zeci si ceva, de cite ori veneam acasa ceva mai ‘inspirat’, umblam la cei 3 semireglabili de pe gitul CRT-ului unui Telecolor. Capacul nici nu mai era montat, surubelnita la-ndemina, chef sa ai ! 😀