Citeam o poveste aici referitoare la economisire. Într-o oarecare măsură, mă simt și eu cu musca pe căciulă că tot am eticheta de zgârcit. Doar că am avut perspective diferite. Principii diferite. Mai nou, mi-am integrat în stilul de viață anumite lucruri, ba chiar am renunțat pe cât se poate de mult la dependențe. Să nu plătesc suplimentar pentru ceva ce n-am nevoie. Adică acum plătesc un banal Youtube, dar nu plătesc un cablu TV sau orice altă mizerie. Mereu am calculat nativ astea. Pentru unii e obositor, pentru mine e… plăcere.
Plus că mă hrănește să prind un discount la ceva și… câteodată face parte și din fișa postului că le dau share pe aici. Dar cred că cea mai bună idee a mea a fost să cheltuiesc mai puțin decât produc în ziua aia. Afilierea bate-o vina!
Omul a ales să meargă la extreme. Extremă s-ar putea considera și activitatea mea la hostel. Doar că și aici, până la un punct, îmi place să interacționez cu oameni noi, să exersez spaniola și engleza. Fun fact, eram cu cei de la Honor în mașină la întoarcere și dintr-o dată le zic: vedeți că mi-e rău că altfel trollam și făceam mișto-uri.
Mulți au râs și-au comentat de asta. Este o alegere și-o comoditate. Comod că-s în mijlocul orașului și nu depind de transport. Și-o să o fac ori de câte ori mă vor mai primi p-acolo că sunt și limite de vârstă.
Revenind. Omul a gândit că îi este mai bine să economisească la tinerețe. Gândurile mele de pe bursă au fost tot cele legate de pensionare. Plus că citind destul despre asta, toți ziceau că e bine să începi de pe la 20-25 de ani să cotizezi câte puțin. M-am apucat la 30+, am zis să recuperez.
Dar nu regret nimic. Am vizitat până la refuz, am avut viață personală chiar dacă în ultimii ani am ținut-o departe de blog, dar au fost și multe situații în care am lălăit-o singur. Nu au fost copii. Uitându-mă la colegii de vârsta mea, da, sigur n-aș fi ajuns la sumele astea având un copil. Sunt cheltuieli adiacente pe care nu le poți estima și programa. Dar aici sunt alegeri.
Alegeri să stai cu un Logan, nu cu o mașină de 30 de mii de euro, chiar dacă pe ambele ți le permiți, dar pentru cea de-a doua faci un efort mult mai mare de întreținere. Sau să iei un autobuz când toți stau la coadă pe DN1. Alegeri din nou.
E ciudat că lumea comentează pe alegerile lui, dar nimeni nu știe că poate alegerile au fost să schimbe un grup de prieteni care poate se îmbătau în fiecare seară sau să facă 3 ieșiri în oraș pe lună, nu 10. Nu știm contextul, dar generalizăm. Sau aruncăm frustrările pe reușita altuia. Dar e mai trist că după tot ăia se plâng de altele: prețuri, viața grea, etc. Trebuie doar să faci sacrificii la un moment dat.
>>> CORECT.
De ce murim de succesul altuia? – pai altfel ne-am mai putea numi romani!? 🙂
Nu știu dacă gândesc corect sau nu, dar impresia mea e că invidia vine din percepția de nedreptate și de la frustrarea că faci ce trebuie în viață (școală, profesie, muncă) și nu ai suficient. De asta invidia și pe vedete sau pe orice tânăr care speculează ceva în loc să tragă toată viața.
Primul lucru pe care trebuie noi (românii, tinerii etc.) e că lucrurile în viață se prioritizează, iar pe lângă cost (pe termen lung) trebuie să te gândești și la cum poți valorifica ce ai în jur. A alege o mașină de 30k euro poate însemna că ai ales siguranța și confortul, dacă ești tot timpul pe drumuri. Unii lucrează de acasă, alții bat țara în lung și în lat. Pentru unii statul acasă înseamnă limitarea orizontului profesional, pentru alții nu contează.
Era pe reddit un tip care și-a pozat Rolexul (Submariner Starbucks, pentru cei interesați) pe mână, cu mnețiunea că zbura la economy, iar unii l-au ridiculizat – că de ce nu merge la business dacă tot are bani de Rolex. A venit însă altcineva și a spus că oamnii cu bani aleg să plătească pentru ceva ce le folosește mult timp (cum e ceasul), nu pe un zbor scurt care e un confort de scurtă durată.
La fel și cu ieșirile în oraș, eu de obicei mă văd cu prieteni, nu ies doar ca să nu stau acasă. Sau ies pentru că vreau ceva de calitate, dar asta mai rar.
Mai sunt și investițiile în tine și în pasiunile pe care le ai. Dacă te uiți în jur mulți nu au pasiuni, iar cu timpul asta te limitează ca personalitate.
Pai e simplu, s-a creat o mare diferență între clasele sociale: sunt unii care o duc foarte bine, unii care sunt bine si mare majoritate care o duc prost, adica de abia le ajung banii de la un salariu la altul(asta in cazul fericit). Si logic daca-i spui unuia din ultima clasă ca pui deoparte jumătate de salariu iti iei hate in condițiile in care ala de abia supraviețuiește. In marile orașe o ducem bine in rest dezastru, de aici si revolta oamenilor pe actuala clasa politica.
Total de acord. Dar cum ziceam, e vorba și de alegeri și de șansă…
Înțeleg hate-ul pentru cei care au dat în cap, care au făcut combinații, nu pentru oamenii normali.