Cred că am mai povestit asta, la ultima întoarcere din Barcelona a fost un scandal imens cu 2 conviețuitori veniți de pe alte meleaguri și un alt om. Am fost cu Wizz Air la întoarcere și chiar a fost o diferență de calitate de oameni.
Eu plec pregătit în afara țării. În primul rând, pentru că există un blog pe aici și trebuie să public foarte mult în avans, în principiu nu prea dorm înainte de plecare. Așa că cele 35 de minute de condus spre Otopeni se dau greu. Ar fi genial să fie o rută relativ directă spre Otopeni. Aș merge și 3-4 km pe jos pentru asta!
Revenind la locuri.
La început eram fascinat de tot ceea ce înseamnă nori. Îi pozam, îi filmam. Anul trecut am prins chiar un apus la geam(în aer) și am făcut schimb cu cineva. A fost singura dată când m-am ofticat că puteam să prind o poză bună. Atât.
În rest, am ajuns să experimentez oboseala pe decolare. Efectiv, îmi pun centura și adorm, de parcă m-ar da cineva în leagăn.
Dacă sunt foarte odihnit scot un film sau îmi mai notez un articol ceva, dacă am vreo idee. Dar nu contează că sunt în stânga, că sunt în dreapta.
De asta niciodată nu am ales să cumpăr loc în avion. De altfel, pentru mine sunt sfinte căștile cu noise canceling. Efectiv, mă deconectez de la lume, dacă nu e nimeni de interes prin jur cu care să schimb o vorbă. Dar și așa, dacă zburăm cu low cost avem locuri aleatorii.
Nu mai cumpar nici eu locuri, mai ales ca fiind cu minor, 2 le dau ok si unul random.
Totusi sunt atent la ele, ma uit cate mai sunt inainte cu o zi, ma gandesc sa nu prind un overbooking
La început, pentru primele dăți când zbori contează foarte mult experiența cu loc la geam cu norişori şi un loc mai bun, pentru a nu prinde aversiune pentru călătorii cu avionul…cred.
Mie îmi place la nebunie dacă sunt lângă aripă şi la geam.