Cum ziceam în trecut, încep să mixez mișcarea pentru că vine bătrânețea și nu poți să mai stai într-un singur scaun, lucrând d-acasă, oricât de bun ar fi el. Bine, probabil că e în ultimele luni de viață pentru că începe să dea din greu suportul. A început să facă joc, n-am cum să-l mai strâng și probabil va ajunge în altă parte pe la sfârșitul anului. Vedem!
Ideea e că ieri am avut ceva treabă prin oraș și-am zis că bântui cu bicicleta. Nu caut loc de parcare, nu stau la semafoare și… mă mișc. 2 în 1 cum s-ar zice!
Și-am pățit-o!
Eram pe o stradă clasică, îngustă, cu mașini parcate și pe stânga și pe dreapta. Loc de o singură mașină, atât. Cum cred că merg preventiv, am oprit și i-am făcut loc.
Și mi-a mulțumit! Din BMW.
Dacă asta nu e evoluție… pfoai!
Apoi, cu toată prevenția mea, din obișnuință că nu sunt piste de biciclete prea multe prin oraș, am luat-o prin trafic deși aveam pista pe trotuar. Semnalizată, frumos.
Evoluție!
PS eu cred că și treaba cu serviciile de livrări a ajutat la educarea din trafic.
E trist că am început să ne mirăm de normalitate.
Nu chiar. Eu tot sunt optimist și zic că lucrurile se îmbunătățesc și la noi. Greu, dar ne educăm. Dar și preconcepțiile sunt aici pentru că oamenii iau de bune titlurile și generalizează după cazuri mai mult sau mai puțin izolate. 🙂
Urmăresc (când am timp) un tip din București pe youtube, „bucharestBIKEtraffic”, și îmi place cum pedalează/aleargă cu bicicleta prin oraș și văd indisciplina din trafic prin ochii lui. La final ne arată și cazurile fericite în care i se cedează trecerea sau îi face loc la semafor. Eu nu mai pot pedala de la un timp, am iubit bicicleta la nebunie, eram în stare să duc gunoiul jos și să iau bicicleta pentru cei 30 metri. Așa că vă admir pe toți cei care încă iubiți mișcarea și bicicleta.
Da, l-am urmărit și eu mult timp, dar am mai pus pauză în ultima vreme pentru că încerc să dau skip celor care forțează nota. Pe unele lucruri le face la limită, cumva e un pic de agresivitate și din partea lui, dar asta și pentru că e mult mai sigur de ce face pe bicicletă. Nu suntem la același nivel, eu-s un bătrânel care se duce cu sacoșa la piață ce-ar vrea să plătească cu cardul. Atât. 😀
Încerc să fiu cat mai prudent, mai ales pe bicicletă…unde o secundă de neatenție te poate arunca sub o mașină în mers. Puțini sunt cei care îmi acordă prioritate spre exemplu ei ieșind de pe străduță fără prioritate, deși văd că am viteză și eu clar că mă vor afecta din ritmul pe care îl am.
Pe aici, prin zona mea, se dă prioritate, dar oricum mâna pe frână este. Și, de când i-am pus WD40 pe disc chiar scârțâie cât un claxon 😀
Si eu circul prin trafic cam de 2 luni cu bicicleta. La inceput imi era frica cu incadrarile, ca ar da peste mine. Dupa, m-am obisnuit sa ma fac vazut, iar soferii ma lasa sa efectuez manevra.
Cum ai zis si tu, cu toate variantele astea de curierat urban, cred ca s-au mai educat si soferii.
Asta ne duce imediat cu gândul la o întrebare legitimă, zic eu. Este sau nu este nevoie ca orice biciclist care iese în trafic să cunoască regulile de circulație și chiar să existe și pentru ei un test ?
Eu zic că încă suntem departe de a popula orașele cu bicicletele. Da, de vreo câțiva ani avem un președinte care promovează asta, mai sunt și ceva privați care fac acțiuni, dar abia de vreo 2-3 ani cred că se vorbește mult mai mult de biciclete. Și majoritatea nu le folosesc ca suedezii sau olandezii, poate chiar ungurii, ca mijloc de transport, ci mai mult recreere.
În Stockholm erau oameni la costum la tot pasul pe bicicletă, în Amsterdam mai și fumau la costum, noi abia redescoperim bicicleta și mentalitatea.
Când vor fi prea mulți, probabil că da, ar trebui să avem și ceva cursuri de bază, deși unele informații, în teorie, le luai direct din școală, când te învățau să treci pe trecerea de pietoni.
Sunt utilizator de trotineta electrica. In Bucuresti, folosirea vehiculelor de orice fel se poate numi cu usurinta si fara a exagera, „offroad”. Infrastructura permite astfel de sporturi din cauza lipsei. Combinatia exploziva dintre carosabil, vehicule si pietoni se numeste „sport extrem”. Cred ca melanjul asta nu va disparea prea curand. Nu ne ramane decat sa devenim practicanti de sporturi de contact in speranta unui viitor mai bun. Scapa cine poate.
Da, București e diferit. E din alta poveste tot ceea ce e acolo.?