Cineva tocmai semnează rate pentru un nou apartament fix în momentul ăsta. Altcineva face calcule și încearcă să înțeleagă. Probabil că e vorba și de lipsă de șanse și de a te bloca și complace în anumite locuri. Dar persoana despre care vorbesc nu este în categoria celor vulnerabili, ci în categoria celor cu educație diferită.
Cumva înțeleg strategia, dar contextul a fost relativ diferit. În 2013-2014 am plecat cu ideea că îmi voi lua o mașină. Nu mai știu anii exact, dar știu că un apartament, în perioada aceea, era undeva la 30 000 de euro, o mașină decentă era 5000-7000 de euro. Sh, cu care să-ți faci treaba.
Eram pe punctul de a face pasul spre o mașină când am văzut că perspectivele arată bine și că pot ajunge să îmi măresc veniturile. Am renunțat în a lua mașină și de a mă da pe „trotineteală”. Orașul e mic, te descurci și te adaptezi dacă vrei. Și reversul a venit, pentru că am avut mai multe pretenții și pentru că piața a crescut în 2 ani de zile(imediat după criză), din 30 000 am plătit undeva la 55000 pe atunci.
Probabil și faptul că am avut mașină pe credit în casă, cumulat cu ceva credit pentru un calculator fix în criza din 2008 m-a făcut să mă gândesc de câteva ori înainte de a mă bloca cu un credit. Sau să nu stai să mori de foame când vezi că serviciile părinților erau cu probleme. Cine n-avea probleme în 2008?!
Tot în perioada aceea știu că apăreau descoperirile de card, tot un fel de împrumut și ăla. Au fost perioade în care chiar mă bazam pe descoperiri.
De atunci, dar și cu inconstanța din presă, am ajuns să nu mă bazez niciodată pe o singură sursă de venit. Ca de exemplu, în lockdown, afilierea a explodat, ca acum să vină reversul și să se ducă naibii consumul. Am alternative ca editare video, plus că blogul a început să miște. Plus că am învățat să-mi fac fonduri de urgență, să nu rămân niciodată fără cash, să am bani pentru operații și altele fără prea multe bătăi de cap.
Revenind la persoana de la începutul articolului, a făcut fix pașii mei, dar pe invers. Mașină de peste 25 000 de euro în rate(cu job static, de acasă, nu siguranță), apoi apartament de 70 000 de euro în rate, în jur de 1500 de lei + cheltuielile clasice. Adică, de ce nu te-ai gândi că ăia 1500-2000 de lei îi bagi în ceva care să scoată alți 1500 de lei, în loc să te gândești: cum îmi țin serviciul ca să produc cei 1500 constant?!
Sigur, raportarea e un pic diferită, din punctul de vedere al sumelor, pentru că piața a crescut, veniturile ne-au crescut, dar crește și ROBOR, cumva rămâi blocat în alegeri.
Și, dacă despre un credit pentru o mașină vorbești de 2-5 ani, cu un credit la casă scapi undeva la 60-65 de ani, în funcție de cât de bătrân ești când faci creditul. Îți duci povara.
Nu știu dacă ar trebui să fie o concluzie, dar cred că alegerea mea a fost mai bună, cel puțin pentru mine, atât timp cât acum mă îndrept spre un altul. Sau cum zice ice: proiect cincinal de investiții. Eu mă gândesc doar la pensie.
Mai grav este că unii consideră că o negociere sau un hint înseamnă zgârcenie, nu o informare în prealabil.
Ehe, nu privești tu cum trebuie lucrurile. Ce poate fi mai motivant în viață dăcât o datorie pe trei’dă ani?
Ai fi uimit, dar a trezit un pic de motivație. ? Acum să vedem ce va fi pe termen lung.
Eu plecat din sarakia aia lucie din anii ’90 cand m’am trezit singur pe lume, iar mai apoi cu un copil de crescut, am invatat sa imi ordonez un pic altfel prioritatile si usor, usor am trecut la planurile alea cincinale pentru a fi mai usor realizabile, ferindu’ma de orice forma de creditare si pana acum, multam lui Dumnezeu, nu am avut nici macar o rata si nici de gand nu am, mergand pe principiul ala sanatos care zice ca sa te intinzi cat iti e plapuma ca sa nu ramai cu picioarele pe afara. In felul asta am ramas liber, taind cand e nevoie, sau punand ceva in plus daca s’a putut … si haida, hai … sa ajung si la „pensia” aia din care nu stiu cat o sa apuc sa mananc, dar macar sper sa am de unde atat cat apuc. 🙂
P.S. In 2008 eu strangeam inca banii de la aia care ii aruncau in frenezie, ca in 2009 sa termin o casa pe care am facut’o aproape de la zero. Era un moment in care am perceput si profitat bine de bula aia, cum cred ca am perceput’o si profitat si de asta ce sta sa crape acum. Pe aici tre’ sa fi atent, cu toate ca acum nu e cel mai bun moment ca investesti in ceva, fasaie cam peste tot, am avut macar atat noroc cat sa ma duca mintea ca sa nu ratez si ultima ocazie ce s’a ivit prin ianuarie.
Eu tot pe imobiliare merg anul ăsta. Nu știu mai mult, nici la asta nu mă pricep, dar nevoile sunt diferite față de acum câțiva ani când m-am mutat aici. Deși ziceam că o să vând și iau ceva mai mare, probabil că acum voi închiria și mă voi muta. Acum să vedem direcția în care se va merge.
Grija mare la ce am mai discutat! In rest, succes! 🙂
Da, da, au tot fost făcute calcule pentru ceea ce s-a făcut până acum. Rămâne de văzut de ce va fi după. 🙂 Oricum, decât să se piardă banii în inflație mai bine îi bag în ceva.
Corect, numai ai grija, ca s’ar putea unde ii bagi sa fie vreo gaura neagra unde sa ii inghita si mai rau! 🙂 Amu, na, nu risti, nu castigi … pana la urma ramai cu ce e si mai vezi tu dupa aia, mai ales ca din cate zici ai si nevoie de mai mult spatiu. 🙂
Yup. Dacă vreau sa apar cu fața trebuie mai mult spațiu. ? Dar vor crește și costurile un pic, pe ansamblu.
Am avut rate vreo 3 ani, mi-a plăcut, dar nu mai vreau.
Sunt destui naivi care ei cred ca isi cumpara case prin rate fara sa isi dea seama ca ei sunt pur si simplu chiriasi pana achita intergral creditul
Noi am plecat in viata dintr-o garsoniera cu chirie de 200 de euro in 2007. Si am mers in principal pe lucruri de calitate imobiliare si consum putin. De exemplu nu am masina, prefer transportul in comun sau bicicleta. In vacante folosesc avionul si trenurile. O masina nu se justifica atata timp cat nu produce bani. Intretinerea, benzina, asigurarea, astea doar consuma si nu produc. Cred ca si faptul ca nu avem copii ajuta la economie. Astazi avem 3 apartamente si o garsoniera. Pe unul din apartamente mai avem rate inca 16 ani, dar ratele sunt acoperite din inchirierea lor, deci produc bani. investitia in imobiliare mi s-a parut sigura pe termen lung, plus ca produce si bani, dar odata cu aparatia razboiului, treaba s-a cam schimbat. O singura bomba, daca explodeaza in tara, valoarea imobiliara se reduce la 0. Cred ca era bine sa nu avem ouale in acelasi cuib , adica sa avem apartamente in mai multe tari… Momentan incerc sa vand 2 apartamente si sa caut unul intr-o alta tara… Poate chiar inafara europei…
Eu nu-s chiar atât de speriat de război, că ajunge la noi. Eu nu m-aș precipita. Dacă e ceva, se va duce spre Polonia sau poate să dea un bobârnac pentru zonele controlate de ruși „separatiste”.
Da, pe lângă imobiliare și eu am zis că vor investi tot mai mult spre bursă, să-mi asigur o bătrânețe OK.