Nu prea vreau să fiu aproape de politică, dar nu prea îmi iese. Nu e deloc o plăcere. Sunt scârbit până peste cap de perioada asta, la fel ca majoritatea oamenilor.
Unii am văzut că sunt interesați. În special, bătrânii. Ei sunt conectați la viața administrativă. Încearcă să se informeze. Chiar am primit câteva întrebări pertinente de la anumite persoane pe contul de Facebook de la serviciu. M-a luat pe nepregătite pentru că uitasem când începe și care e treaba.
Nu am idee cum, dar cineva binevoit m-a introdus în câteva grupuri d-astea de politică… dură. Gen publicul majoritar antena 3 și RTV.
Nu am nimic cu oamenii, dar sunt mulți dezinformați. Ca să nu zic pe față: proști. 🙂
Că tot e la modă Facebook-ul, că toți oamenii sunt acolo, chiar și pensionarii… se insistă tot mai mult pe grupuri de opinie. Cică!
Cum manipulăm băbuțele?
Păi e simplu.
Foarte mulți bloggeri au anunțat că încep să-i adauge tot felul de fete prin liste. Conturi false, cu poze de profil și cu activitate foarte puțină și… brusc în campanie își descoperă spiritul și talentul la opinie. Oameni care dau Like politicienilor sau băieților care se ocupă de campanie.
Apoi dacă sunt de la un partid încep să-l facă de rahat pe celălalt. Cu orice metodă. De obicei, pe grupurile de care vă spuneam mai sus.
Și, e o chestie cu două tăișuri:
- e posibil ca partidele să se lupte între ele
- e posibil ca un independent și echipa lui să „încerce” să le-o tragă partidelor. Să zicem că eu vreau să înjur PSD-ul, dar dau like și am poze la profil cu PNL. Oamenii care sunt un pic mai destupați verifică profilul și caută în detaliu și râd că-și fac mizerii…
Mi-ar fi plăcut ca internetul să nu fie mânjit de astfel de lucruri. Dar nu se poate. Se mută totul în online și e tot mai urât!
Feisbuckku o ajuns spălătoria publică unde poţi să-ţi speli izmenele de cacao, de asemenea unde ai posibilitatea să-ţi arăţi patriotismul prin ţucăturile în „gaura crepusculară”. Se cheamă ţucangii. Sau pupincurişti, dacă vreţi. Din punct de vedere ştiinţific, denumirea consacrată este politichieni, doar că populaţiunea li se adresează cu epitete mult prea „colorate” şi oricum, nici nu este cazu să fac vro analiză semantică. Deci în campaniile politice se poate vedea adevăratul caracter al oamenilor, un caracter dualist, avînd direcţiile orientate dupe cum bate vîntu: az spe stînga, mîne spe drapta. Cîn nu bate vîntu pornim ventilatoru. Căldură mare. Stai să vezi acuma că şi morţii sînt trecuţi pe listele de votare, mîrşăvia celor ce luptă pentru ciolan merge pînă acolo că pînă şi pre morţ nu-i lasă în pace. Mă apucă greaţa numa cîn din greşală nimeresc un post unde se latră la greu promisiuni electorale, minciuni gogonate ce l-ar face de ruşine chiar şi pe Baronul de Münchhausen.
Cît priveşte băbuţele, au şi ele măcar acuma ocaziunea să fie băgate în seama ! …săăăracele de ele !!
E vai si amar ce se intampla pe Facebook cu campaniile astea electorale…Mie mi se face scarba.
Pe babutele de la oras le minti ca le faci parc de recreatie in fata blocului, te vor vota 100%!