Se fac mai bine de 3 ani de când sunt acasă 100%. Am plecat de la job pentru că voiam să evoluez pe toate planurile. Pe unele eu zic că am evoluat, pe altele mai trebuie să treacă timp. Dar e timp.
Ideea e că lucratul de acasă nu e chiar pentru oricine, oricât de mult ai vrea tu să crezi.
În trecut, aveam amici care mă luau peste picior că eu stau acasă și că nu fac mai nimic. Deh, din exterior e simplu.
Uite că a venit criza și uite că a venit și „sechestratul pandemic” la domiciliu. Brusc au apărut articole pe bloguri și vloguri cu „ce să faci acasă”. A explodat internetul de poze cu tot felul de rețete și de poze cu geamuri.
În prima săptămână lumea m-a tot sunat să mă întrebe cum de nu mă plictisesc și nu este greu să stai așa izolat. Deh, asta e una dintre probleme.
Mai târziu, așa cum m-a avertizat lumea, se pierde interesul de a lucra de acasă. În plus, chiar dacă vrei tu să faci mai mult creierul nu poate să lucreze mai mult decât poate. Poate că mai răspunzi la un mail, la o chestie, dar cu greu vei fi productiv în timp, dacă nu îi vei da pauze.
Se recomandă să iei pauze la 50 de minute, eu unul nici acum nu le respect, dar încerc, pe cât posibil să iau pauză, să dau o tură prin bucătărie aiurea, să mai văd și alți pereți.
Ah, da, am grijă să îmi dau telefonul pe silențios cât lucrez. Nu există notificări decât cele controlate de mine.
Sigur, în primele 2 săptămâni treburile astea nu există. Dar după ce trece ceva timp… o să dai de ele și altele. Eu la început bârfeam cu curierul, cu toți oamenii care-mi veneau în cale. Am trecut și de la job în care întâlneam multe persoane zilnic, la 4 pereți.
Voi, productivi?
Criza asta m’a prins in perioada aia vegetativa autoimpusa ca o premonitie parca inainte sa discutam de asa ceva :))) … si a trezit creativitatea din mine, pe langa scrisul pe blog, incerc in rest sa ajut si ii ajut si pe altii. Din punctul asta de vedere, nu pot zice ca m’a luat nicicum prin surprindere, ci doar ca m’am redescoperit si mi’a stimulat creatia. 😀
Pfoai, am rămas cu Amsterdam și Londra pe anul asta. 🙁 Trist.
Eu zic sa fi fericit … ca se putea sa ramai fara nimic, cum e cazul meu. 🙂
Vin și vremuri mai bune, la un moment dat! 😀
Să-ți dau pe cap cei doi copii ai mei de 3 și 11 ani sa vezi productivitatea muncii de acasă ?
Eu lucrez 14-15 ore și productivitatea este sub 50% fata de cea de la munca de 8-10h concentrat…
La serviciu stăteai 8 ore concentrat? 🙂
Acolo avea pauza de la copii, nu full time! :)))
Da, dar îți dai seama că are mai mult timp pentru a petrece cu copilul, să îl educe mai bine ca educatoarea/ învățătoarea 😀
Plutesc în derivă…?
Da, 8-10 ore.
E o munca cu care nu te plictisești, dar nu numai în fata calculatorului.
Nici acum nu ma plictisesc dar concentrarea nu este aceeași.
Oricum ne vom adapta situației ca n-avem ce face.
prietena mea lucrează de acasă de 2 ani. Practic 1 an jumătate s-a semichinuit și ajunsese să-și ia birou, pentru că ajunsese într-un blocaj psihologic nasol. Lucru de acasă nu e ușor, și nici pentru oricine.
Am și eu „astenie de primăvară”, dar mereu am găsit sa mai fac cate ceva ca sa mai ies din blocaje. Ah, călătoriile chiar m-au ajutat. 🙂
Asta cu munca de acasa e un bullshit. Sigur e o nisa buna, in conditiile in care toate merg corect, uzinele si fabricile duduie. Productia si productivitatea adevarata e in ultimile. Se inchid fabrici babane la noi, peste tot in lume, transporturile auto, feroviare, navale se duc in cap, kktu asta de pandemie o sa fie fix nimic fata de ce va urma. Acum mai sunt stocuri, o sa se termine tot… si apoi?! #stamincasa, ciuciu papa, ciuciu tot… nimic, niet, nein, no! China o sa se apuce de treaba ca sunt multi si nu conteaza daca mor 100k sau 1 mil, n-au ce face, da’ imbecili astia care ne conduc, de prin Europa, America… o sa ne duca in cap si statul in casa o sa fie o capcana din cauza lipsei lor de reactie si a imbecilitati.
Păi și ce ai vrea să se facă? Să rămână doar cei în putere de muncă?! 🙂
Pandemia nu e peste tot în lume? Măsurile astea se iau și în Asia, nu doar America și Europa.
Mai frumos este că au venit 1 milion și câteva sute de mii de suedezi pe care va trebui să îi ținem în spate, pe lângă șomeri 🙂
Eu nu mai pot. Vreau să ies afară.
Mi se pare prea monoton.
Păi de ce nu te duci la cumpărături?! 😀