Cândva, blogul asta era destinat jocurilor. Nu știu dacă cei care citesc acum blogul știu ca întâi a fost unul de Counter-Strike, apoi s-a transformat un pic in IT si acum un pic de blogging cu chestiile utile care ma interesează pe mine.
Am plecat la drum dorind sa invat tot mai multe lucruri despre jocurile online, despre calculatoare, despre IT si nu numai. Orice informatie pe care o aflam si mi se parea importanta o bagam repede in bookmark si o „lansam” pe blog ori de cate ori credeam ca este bine.
Intre timp s-au schimbat multe pe aici, jocurile nu mai sunt o prioritate pentru mine, mi-au spălat capul cei de la munca sa ma uit la politica, afilierea, dar si cat am bântuit pe la facultate m-au invatat cat mai multe balarii legate de calculatoare si nu numai. Nu înseamnă ca nu mai am de învățat. In domeniul asta oricând ai de învățat, tehnologia avansează foarte repede, an de an apar tot mai multe lucruri, care mai de care mai interesante, care mai de care sa te faca sa le cumperi.
Ma gandesc si la tableta pe care era cat pe ce sa o pastrez. E fancy, e OK, dar nu era deloc fiabila. Windows 8.1 era aproape OK pentru ea, erau cateva lucruri, precum conectarea la internet sau anumite blocaje neasteptate care te faceau sa te gandesti de 2 ori inainte de a o pastra. Daca ma puteam obisnui cu faptul ca nu are configuratie hardware prea buna si nu te poti juca decat 2,3 jocuri online, ultima a pus capac: se observa cum touchpad-ul incepea sa iasa din tableta. Dupa 20 de zile am zis clar: retur!
Jocuri populare online?
Cat am fost in spital am invatat sa stau in fund si am butonat telefonul, dar si calculatorul de mi-a venit rau. Am incercat jocuri online, dar nu s-au prins de nicio culoare de mine.
In momentele grele in care toti imi sforaiau sau era agitatie(ca in spital, de altfel) ma jucam Tenis 3D pe telefon, ma jucam Biliard 3D si cam atat. Mai încercam sa mai dau cate un comentariu, dar ma enervam la culme ca nu pot fi rapid si eficient.
Erau colegi de salon care se jucau poker, casino, nebunii, dar eu dupa 5-10 minute incep sa o iau razna. Nu am rabdare deloc sa ma joc astfel de balarii.
Revenind la tendinte, am vazut acum cateva zile niste videoclipuri interesante legate de cum vor fi jocurile in viitor. Vom fi legati intr-o cusca, cu multi senzori, cu o casca si ne vom plimba, vom gesticula si ne vom simti in joc tot mai mult.
Parca ne îndreptăm tot mai mult spre robotizare sau spre o lume virtuala care nu mai conștientizează nimic, nu mai simte nimic.
Am gasit un articol fain, si as vrea sa pun link-ul (daca este permis). Suplimentar realitatii virtuale oferite de „ochelarii de scafandru”, este posibil acuma chiar sa te misti, sa alergi, sa te apleci si chiar sa sari, gratie unui dispozitiv interesant.
http://www.gizmag.com/virtualizer-vr-gaming-walking/29174/
Tot ca idee, un filmulet pe YouTube: de urmarit la minutul 1:35 cum se misca intr-un joc, si la 1:44 un simulator de zbor, foarte ingenios facut, senzatia vitezei fiind oferita de un ventilator (banuiesc cu turatie variabila !)
Exact pe asta il cautam, dar nu mai stiam unde am citit exact. Da, exact la asta ma refeream si in articol.
Stii, cand eram mic am fost un impatimit al jocurilor. Ratam chiar examene la facultate doar ca sa ma joc. Am inceput cu Prince of Persia si Sokoban. Le jucam pe calculator care avea dischete de 5 inches. Apoi biliard pe HC-uri. Ce vremuri … Am continuat cu jocuri cum ar fi Quick, Heroes 3 (am jucat si 4, si 2. Nu s-au comparat cu versiunea 3) sau StarCraft. Commandos 2 a fost un joc care mi-a placut foarte mult.
A fost o vreme cand nu intelegeam cum poti sta in fata unui calculator si sa nu te joci. Cum poate sa apara un joc nou si sa nu il joci …
Counter Strike, am jucat, dar nu m-a prins … incepusem sa-mi pierd interesul pentru jocuri. La fel World of Warcraft.
Am incercat cateva jocuri pe Wii (in special tenis si box), dar pentru ala iti trebuie spatiu, un ecran mare… Nu poti sa te joci intr-o camera de 3m/5m … Si cam asta a fost aventura mea cu jocurile. Cand imi au casa mea poate incerc un XBox.
Eu 2000-2010 Counter-Strike si in paralel un pic de FIFA.
Am jucat si FIFA, eram campion la mine in oras. Asta se intampla prin 2002. Cel mai mult imi placea air view-ul. Cu el percepeam cel mai bine jocul. Dupa 2003 au inceput sa apara jocurile 3D, pe care le intelegeam greu. Poate si pentru ca prioritatile mele se schimbasera intre timp.
CS-ul, probabil, ca a ajuns tarziu la mine. Abia de prin 2004 imi aduc aminte de el.
Eu chiuleam de la scoala si stateam prin internet caffe-uri. De cele mai multe ori FIFA si CS se juca atunci. De acolo si microbul… pana au disparut internet caffe-urile. Dupa aceea, usor, usor a venit blogging-ul si am lasat balta jocurile.
Acum ma joc online sau… foarte putin pe telefon cand sunt extra super plictisit :).
Am fost si eu extrem de pasionat de cs si din cauza cs-ului am cam pierdut legatura cu scoala 🙂
Acum multi ani, ma jucam cam 5-8 ore pe zi. Poate chiar mai mult. Am vreo 6 luni de cand nu cred sa ma mai fi jucat ceva… poate ceva pe telefon… timp de vreo 5 minute, sau ceva platformer vreo 20 minute, odata la saptamana.
Am avut 2 job-uri care m-au „lecuit” de jocuri: Tester la EA si la Ubisoft 🙂
Nu stiu cate lucruri pe lumea asta pot cauza mai multa agresivitate decat jocurile multiplayer. Reactii dintre cele mai demente. In principiu, daca pierzi, te enervezi.
Eu, personal, ma mai multumesc din cand in cand cu vechituri gen Panzer General 2 si Civ.
Parca mi-e dor de un Counter Strike in retea la un net cafe 😀