Am ieșit ieri un pic din casă cu altă birocrație și am fost bombardat cu niște întrebări și petiții. Până seara, deja s-a rezolvat treaba. Asta înseamnă să ai influență. Adică n-au avut nici 8000 de semnături și legea a picat.
Din ce am citit, însă, legea a fost scrisă un pic cu picioarele. Asta pentru că, până la urmă, cei de pe drepturi de autor nu sunt firme, nu emit facturi per se. Mi se pare că legiuitorii iau legi de afară și încearcă să le aplice aici.
De ce zic asta?
Păi în efactura vieții singurul identificator adevărat este CUI-ui firmei, nu CNP-ul, nu altceva. Se discuta, la un moment dat, de un cod unic alocat, dar pare că s-a fâsâit treaba.
Eu am 2 probleme acum și cred că unele ar trebui să fie reglementate prin lege. Am lucrat pe drepturi de autor și știu ce înseamnă. E o struțo cămilă, e o portiță de rahat pentru a se plăti taxe mai puține. Dacă tot s-au fixat multe în perioada asta ar fi trebuit și ca legea să zică: băi, dacă faceți în formă continuată dați bani pe contract de muncă, nu pe drepturi de autor.
Sunt pățit. Am lucrat aproape 2 ani și pe drepturi de autor. Știți ce se întâmplă dacă angajatorul nu plătește? Nimic. Noi aveam drepturi de autor pe un soi de ONG, iar banii veneau lunar. N-aveau bunuri, n-aveau nimic. Încă mai de luat vreo 6 salarii. Au trecut 13-14 ani de atunci, oare îi mai văd?!
Drepturile de autor ar fi trebuit să fie pentru contracte punctuale, din an în paște.
A 2 a chestie mi se pare total greșit cum se pune problema și pare că nimeni nu explică bine. De fapt, lucrurile sunt invers la noi. SPV și ANAF trebuiau să fie impecabile. Mizeria aia de aplicație gratuită a statului, care generează eFactura, e absolut de rahat. Să fie măcar ca ghiseul.ro sau ca declarația precompletată. Simplă, cu explicații pe înțelesul tuturor. Aștept marea schimbare de peste 2-3 luni. Sau dă dispoziție contabilității să depună actele. Oricum, cei de mai sus semnează lunar contracte/ anexe sau semestrial.
Ideea cu eFactura vieții este de uniformizare și de verificare în timp real a firmelor, a veniturilor, a orice. Să ai un sistem centralizat și să poată să fie controlat. Acum trimit o factură de pe telefonul mobil, văd instant când cineva a plătit, mi se leagă instant de extras și marchează și cine mi-a dat banii. Habar n-am cum face FGO, dar o face. Așa vreau să dispară și restul de declarații. Cu cât mai multe excepții, cu atât vom face muncă manuală.
Mai mult, ar fi fost ocazia perfectă ca oamenii să zică: băi, proștilor, aveți un buletin cu cip și semnătură electronică în buzunar. Nu vreți voi să începeți de aici? Hai să facem un sistem simplu ca și voi să fiți digitalizați, să vă conectăm cumva. Sau poate e suficient să luați situația din Reges, habar n-am ce e acolo, nu era pe „vremea mea”.
Cert este că ping pong-ul ăsta nu ajută pe nimeni. Nici digitalizării în sine. Dar da, așa înjuram și eu în primii ani ai sistemului. Și măcar acum mai ai un tutorial, mai ai ceva. Cine a fost de la început… și-a luat-o rău. Ore și ore în șir de bibilit. Acum sunt o grămadă de sisteme cât de cât funcționale, iar soft-ul de la privat e chiar funcțional. Bine, înțeleg că nu era pregătit pentru speța asta că da, identificatorul era bazat pe CIF, nu CNP.
PS efactura încă produce birocrație. La Poșta Română cineva scrie factura de mână, cu indigo, în 2026, ca mai apoi altcineva să o bage în sistem, în „efactură”. Aici suntem!
Nu mai țin contabilitatea fiică-mi și mă felicit. Cred că înnebuneam acum. Cu drepturile de autor la Opera Națională București a luat-o în barbă. Nu știu ce au făcut, dar după vreo 4 ani i-au blocat conturile, fără somație, fără avertizare că nu a plătit CAS-ul. A fost o întreagă nebunie. Îi blocaseră conturile, ea era în vacanță în SUA…fără bani. A rezolvat-o, dar cu nervi și stress.
Cu ocazia asta am văzut că i-au și calculat greșit contribuțiile.